Nu credem că există sătmărean, credincios sau ateu, care să nu fi fost agasat fie pe stradă fie la ușa locuinței de tot felul de reprezentanți ai unor secte sau culte religioase. Faptul că împărtășesc o altă viziune a Divinității nu poate fi în niciun caz un deranj, căci trăim doar în democrație. Dar când te opresc pe stradă în mod repetat, când devin chiar agresivi pe alocuri, susținând că te afli în păcat, într-o stare de eroare, că de fapt trebuie să fii adus pe ”calea cea bună”, parcă e prea de tot. Când îți bat la ușă și îi refuzi politicos, iar revin ostentativ afișând și o atitudine superioară, purtătorii de costume devin parcă mult prea agasanți. Am putea spune că suntem chiar asaltați, băgându-ni-se cu forța ideea în cap cum că am fi niște biete dobitoace care nu cunosc ”adevărul”, care trebuie luminate prin cuvântul ”Domnului”. Suntem curioși cum s-ar simți acești ”propovăduitori” dacă ar fi agasați de principalele culte creștine. Simplu: ar striga că sunt discriminați. Poate ne mai scutesc de atâta insistență și dau dovadă de bun simț. Nu de alta, dar să îl determini pe om să își schimbe religia prin metode dubioase, parcă e prea de tot. Unde e aici liberul arbitru, domnilor?
