Prin definiţie, Maslul sau Eleoungerea este Taina în care, prin rugăciunile preoţilor şi prin ungerea cu untdelemn sfinţit, se împărtăşeşte creştinilor bolnavi harul dumnezeiesc pentru vindecarea de bolile sufleteşti şi trupeşti, pentru iertarea păcatelor şi pentru întărirea sufletului.
Ungerea cu untdelemn sfinţit este o lucrare externă, văzută, prin care se împărtăşeşte bolnavilor harul vindecător al Duhului Sfânt (darul lui Dumnezeu care uşurează neputinţele trupeşti şi sufleteşti), ea având caracterul unei Taine pe care Apostolii o practicau după porunca Mântuitorului (“Şi ieşind ei, au propovăduit tuturor să se pocăiască. Şi scoteau afară demoni mulţi şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i făceau sănătoşi”, Marcu VI; 12-13). Domnul Hristos i-a trimis pe Sfinţii Apostoli (şi prin ei pe episcopi şi preoţi) în lume, care, zice Iisus, “în numele Meu, demoni vor izgoni… peste cei bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi” (Marcu XVI; 17-18. “Şi chemând pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi demonii şi să vindece bolile. Şi i-a trimis să propovăduiască împărăţia lui Dumnezeu şi să vindece pe cei bolnavi”, Luca IX; 1-2). Dacă n-ar fi săvârşită din porunca Domnului, ungerea n-ar avea puterea de însănătoşire şi de iertare a păcatelor, despre care vorbeşte Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie (a se vedea Sfântul Ioan Gură de Aur, “Despre Preoţie”), şi n-ar trebui să se facă neapărat de către preoţii Bisericii. La început ungerea cu untdelemn alterna cu punerea mâinilor.
Această ungere a primit o putere tămăduitoare de boli şi de iertare a păcatelor, datorită harului nevăzut al Duhului Sfânt. Practicarea obişnuită a acestei Taine (aşezată/instituită de Însuşi Mântuitorul, când i-a trimis pe Sfinţii Apostoli la propovăduire) este arătată la Iacov V; 14-15: “De este cineva bolnav între voi, să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru dânsul, ungându-l cu untdelemn întru numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi-l va ridica pe el Domnul şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui”. Nu trebuie să limităm conferirea acestei Taine numai bolnavilor de moarte, considerând-o ca ungerea cea mai de pe urmă (extrema unctio), cum s-a încetăţenit în anumite comunităţi de credincioşi. Aşa cum rezultă din cele afirmate anterior de către Sfântul Iacov, scopul acestei Taine este vindecarea creştinilor suferinzi de orice boli. Ca atare, este de la sine înţeles că Taina Sfântă a Maslului nu poate fi limitată numai la bolnavii de moarte, fiindcă textul respectiv spune clar: “de este cineva bolnav”, nu bolnav de moarte sau bolnav foarte grav. În schimb, acest text justifică practica Bisericii noastre de a săvârşi Maslul de obşte pentru toţi credincioşii care doresc.
Materia Tainei Maslului este untdelemnul sfinţit, iar formula este rugăciunea rostită de şapte ori asupra celui bolnav în timpul ungerii (la frunte, ochi, nas, urechi, obraz, bărbie, gât, piept, mâini şi picioare), prin care se imploră mila şi bunătatea lui Dumnezeu: “Părinte Sfinte, Doctorul sufletelor şi al trupurilor, tămăduieşte pe robul Tău acesta (sau pe roaba Ta aceasta, sau pe robii Tăi aceştia) de neputinţa trupească şi sufletească ce l-a cuprins”. Săvârşitorii sunt preoţii Bisericii, aşadar, nu un singur preot. În practică, Biserica noastră a stabilit ca Maslul să fie săvârşit (în biserică sau la casa celui bolnav) de către şapte preoţi (fiind şapte pericope evanghelice, urmate de rugăciuni), iar în cazuri speciale se admit doi sau trei preoţi. Primitorii sunt credincioşii bolnavi, indiferent de felul şi gravitatea bolii, ei dobândind ajutorul Duhului Sfânt, fiind întăriţi în lupta lor cu boala sufletească sau/şi trupească. Deoarece păcatul – de care nu e lipsit nimeni – stă la originea multor boli, în Biserica noastră se practică şi Maslul de obşte, pentru toţi credincioşii, care doresc să aibă un ajutor în viaţa lor spirituală. Cel care primeşte Sfânta Taină a Maslului trebuie să aibă credinţă tare şi nădejde arzătoare în bunătatea şi mila lui Dumnezeu, iar înainte de săvârşirea Tainei ar fi bine să-şi mărturisească păcatele, prin Taina Spovedaniei, spre a fi curat sufleteşte.
Efectele Tainei Sfântului Maslu sunt următoarele: 1.Vindecarea de bolile sufleteşti şi trupeşti. Dacă, însă, aceasta nu urmează totdeauna săvârşirii Tainei, bolnavul simte mângâiere sufletească şi dobândeşte răbdare în suferinţă; 2.Dacă harul acestei Taine nu aduce întotdeauna vindecare de boli, rugăciunea credinţei este mereu ascultată de către Domnul Iisus Hristos, iar cei care se roagă şi se căiesc sincer dobândesc iertare de păcate.
Prin urmare, fiecare om, indiferent de statutul său, se poate îmbolnăvi. Însă, boala ne smulge din ghearele mândriei, ne ajută să reînnoim comuniunea noastră cu Dumnezeu, ne învaţă să ne rugăm mai stăruitor, având certitudinea că Domnul ne aude fiecare suspin, că ne vede fiecare lacrimă şi că dorinţa ne va fi împlinită. Rugăciunea stăruitoare trebuie să fie dublată de credinţa că vom dobândi ceea ce cerem, adică sănătatea, din partea Doctorului suprem al sufletelor şi al trupurilor. Prin boală realizăm ce dar important este sănătatea. Boala ne ajută să conştientizăm rolul Tainei Maslului în viaţa noastră duhovnicească.
Preot dr. Cristian Boloş
