România vrea să nu mai privească inteligența artificială de pe margine. Țara pregătește prima sa fabrică de IA, RO AI Factory, un proiect european găzduit de ICI București, care ar putea deveni operațional în prima parte a anului 2027. Vorbim despre integrarea în rețeaua europeană de inteligență artificială, atragerea de talente, conectarea mediului de afaceri, a cercetării și a sectorului public, dar și despre demonstrarea faptului că țara poate fi mai mult decât un simplu consumator de tehnologie creată în exterior.
O fabrică gândită pentru a ajunge la timp
RO AI Factory apare ca simbolul principal al acestei încercări de salt tehnologic. Potrivit informațiilor publicate, proiectul va fi găzduit de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică din București, în cadrul unui consorțiu care include Universitatea Politehnica din București, Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii, Institutul de Inteligență Artificială din Cluj și Institutul de Bioresurse. Nu vorbim, așadar, despre o simplă etichetă modernă folosită pentru a vinde iluzii, ci despre o infrastructură gândită pentru a oferi servicii, a crea capacități și a reuni diferiți actori ai ecosistemului tehnologic românesc.
Serverele sale vor oferi suportul de înaltă performanță cerut de aplicațiile logistice industriale, dar și de mediile grafice tridimensionale ale noilor generații de pacanele online, unde mii de utilizatori se conectează simultan, în timp real.
Estimările plasează lansarea în prima parte a anului 2027, cu o fereastră aproximativă în lunile martie, aprilie sau mai, în funcție de evoluția proiectului. În plus, există un detaliu care ajută la o înțelegere mai clară a amplorii inițiativei. România ajunge în această etapă după mai mulți ani de implicare în proiecte europene de supercomputing și în conexiuni cu inițiative asociate Barcelona Supercomputing Center. În practică, RO AI Factory urmărește să conecteze țara la o rețea europeană în care puterea de calcul, datele, cercetarea aplicată și cunoașterea specializată vor deveni piese centrale ale competitivității.
Marea provocare începe în afara laboratoarelor
Partea tehnică este importantă, dar provocarea de fond este politică și economică. La Romanian Digital Day 2026, organizat în Parlamentul European, Victor Negrescu a susținut că România și Europa nu se pot limita la folosirea soluțiilor create în Statele Unite sau în China. Ideea are destul de mult sens, pentru că, dacă Europa doar reglementează în timp ce alții proiectează, antrenează, vând și scalează tehnologia, spațiul de manevră va deveni tot mai redus.
De aceea, proiectul românesc nu poate rămâne blocat în birouri publice sau în centre de cercetare. ICI București a început deja să construiască ecosistemul RO AI Factory și a lansat invitații către sectorul privat, sectorul public, zona de cercetare și mediul academic. Acolo se va afla una dintre chei. IA nu schimbă o economie doar pentru că există un supercomputer sau o infrastructură europeană; schimbă lucrurile atunci când companiile o folosesc, când universitățile formează specialiști și când instituțiile înțeleg că datele, securitatea cibernetică și productivitatea fac parte dintr-un pachet.
O oportunitate uriașă, dar nu automată
România are o oportunitate interesantă pentru că nu pornește de la zero. Țara apare cu opțiuni reale în inteligență artificială, securitate cibernetică și tehnologii cuantice, trei domenii în care Europa are nevoie de propriul său mușchi dacă nu vrea să depindă mereu de giganți străini. Disponibilitatea serverelor de IA pe continent le va permite dezvoltatorilor locali să antreneze algoritmi de recomandare în timp real mai sofisticați, accelerând creșterea aplicațiilor mobile, a platformelor de comerț electronic și a operatorilor globali de cazinouri online care concurează pe piața digitală europeană.
Întrebarea este dacă România va ști să transforme această mișcare în ceva mai mult decât o veste bună de titlu. O fabrică de IA în 2027 poate așeza țara pe harta lumii, dar menținerea acestei poziții va cere investiții, talent, companii dispuse să testeze soluții și o administrație care să nu trateze inovația ca pe o simplă procedură birocratică.
