Sătmarul poate să se laude cu multe lucruri. Avem parcuri, avem cafenele, avem șantiere care rezistă eroic anotimpurilor și, mai ales, avem sensuri giratorii. Multe. Atât de multe, încât ai crede că orice șofer local și-ar lua doctoratul în circulația circulară.
Doar că realitatea are un umor aparte.
În sensul giratoriu, șoferul sătmărean se transformă instantaneu într-un explorator. Banda? O recomandare. Semnalizarea? Un moft. Prioritatea? O chestiune de interpretare artistică. Unii intră cu hotărârea unui cavaler medieval, convinși că simpla lor prezență obligă restul traficului să se evapore. Alții se învârt precaut, probabil în așteptarea unui semn divin care să le indice ieșirea.
Există și categoria campionilor absoluți: cei care pornesc de pe banda din interior și ies direct peste două benzi, convinși că fizica, legislația și bunul-simț sunt doar niște opinii. Iar dacă le claxonezi aventura, tot tu devii vinovat. Cum îndrăznești să respecți regulile?
Sensul giratoriu nu este un test de curaj, nici un concurs de improvizație și nici un joc de noroc. Este doar o intersecție în care fiecare ar trebui să știe pe unde intră, pe unde iese și, ideal, să-i lase și pe ceilalți să ajungă acasă cu mașina întreagă.
Poate că n-ar strica să invete și șoferii sătmărenii și nu numai cum se circulă în sens. Pentru că asfaltul poate fi modern, marcajele pot fi impecabile, iar indicatoarele pot străluci în soare. Dacă șoferul tratează Codul Rutier ca pe un roman SF, nici o giratorie din lume nu va face minuni.
