Orele şi exprimările



bursa

În limbajul uzual, cotidian, de zi cu zi sau ordinar (adică, unul şi acelaşi lucru) şi-a făcut loc, tare şi de foarte multă vreme, o rău zgârietoare, timpanului şi înţelesului, expresie pe care o întâlneşti în: comunicate de presă din partea diverselor instituţii, radio şi televiziune, afişe pentru spectacole sau evenimente ş.a.m.d. Despre ce-o fi vorba ?!?

Exemplu:“… a fost sesizată în jurul orelor 14:32 că…”, “Şedinţa va începe la orele 15”, “…cu începere de la orele 18”, “Spectacolul începe la orele 20”, iar stingerea… NU, se dă la orele 22 !!!

Cu riscul de a da idei (!), indiferent de ce ceas priveşte omul, fie de mână, fie de perete, fie elveţian ori chinezesc, analogic sau digital, ora este arătată, privită şi citită numai şi numai la singular. Sanchi !!

Oricât de tare şi adânc şi de prăpăstios şi-ar forţa omul imaginaţia, privirea şi fantezia, tot trăsnit neuronal se cheamă când citeşte/pronunţă/scrie ora la plural. Cum îţi iese pluralul dom’le ?

Nu ţine explicaţia că ar fi un împătimit al cărţilor; de joc, nu de bibliotecă… Acolo numără omul “optari cu cinciari” sau “doieri cu şeptari” deoarece chiar îi vede, îi are în mână şi este evident pluralul. Da’ cu ora ?

Şi ar mai fi ceva: 18 !!

U, vocală de legătură (?!?). De unde până unde şi până când utilizarea acesteia în pronunţia numeralului 18? Există o “carte”, intitulată pe scurt DOOM; adică, Dicţionarul Ortografic Ortoepic şi Morfologic. Nu trebuie citită toată cartea. N-are nicio intrigă şi nici poze şi nimic de colorat. A se deschide la “O”, nu la “1”, şi căutaţi de citiţi “o p t s p r e z e c e”.





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts