Au trecut trei ani de când I. Helvei a „plecat”, cred, acolo sus, unde merită să stea pentru frumuseţea sufletului său, pentru felul cum s-a dăruit publicului sătmărean în campionatele Diviziei „A” de fotbal.
Dacă la înmormântarea lui ne-am adunat colegii lui de echipă, rude şi prieteni, s-a observat uşor că n-a fost prezent cel puţin un reprezentant al conducerii oraşului sau judeţului, sau să trimită o floare şi un cuvânt de mulţumire! Nici n-a aşteptat „echipa” acest lucru. Ei au fost obişnuiţi cu altfel de conducători, care, după posibilităţi, au ajutat „Olimpia”.
Mi-aduc aminte că în 1979 am ajuns în finala Cupei României, jucată la Bucureşti cu „U” Craiova. După ce, cu două săptămâni înainte, am făcut la Craiova, în campionat 1-1 (gol marcat de V. Haţeganu), ne-am confruntat cu ei, în faţa ţării. Golul dat de Helvei a valorat cât cele trei realizate de craioveni. De fapt, se spunea, că a fost golul anului. Doamne, ce bine-i stătea lui Helvei cu mingea la picior şi viteza lui conducând mingea era recunoscută în ţară, ca şi driblingul acestuia. Sigur, alături de jucători precum Keizer, Both, Knoblau, Bigan, Naom, Smarandache, Mureşan, Matei, Haţegan, Iancu, Borota, fraţii Bathori, Bocşa, Popa, Pusztai, Haralambie, Feher, Pataki, Szabo, Pinter, Marcu, Gherine, Ghenceanu, Goia, Bereş, Bolba, Sabou, Popescu, Bereţki, Agiu Mario, Lucacs şi alţii, Helvei a fost agreat de ei, integrându-se în primii 11 jucători oricând. Perioada în care a jucat la Steaua a fost pentru el o lansare puternică în fotbalul românesc. Câte echipe mari doreau să-l aibă pe Helvei? Numai eu ştiu acest lucru. Câte solicitări directe şi ascunse erau pentru el, pentru Keizer, Bigan sau Naom! Timişoara l-a luat pe regretatul portar (vizat pentru naţională) Bathori I! Ce săraci am rămas atunci! Oricum, Helvei rămâne unul dintre cei mai talentaţi fotbalişti ai „Olimpiei” şi ai ţării, fotbalistul cu o viteză impresionantă, om care lovea mingea perfect. Dacă despre muzicieni se spune că unii au auzul perfect, între fotbalişti Helvei lovea perfect mingea, lucru rar întâlnit. Nu întâmplător Keizer spunea despre jucătorii actualei „Olimpii” că nu ştiu să lovească mingea! Şi cât adevăr spune acest Keizer despre fotbal şi despre viaţă! De fapt, Keizer cunoaşte fotbalul nu din ziare sau televizor, fotbalul pentru el n-are secrete! Acest trio: Keizer- Helvei-Both ar face azi, în orice echipă a ţării şi nu numai, ravagii! Cum jucau aceştia şi cum reuşeau să învingă orice echipă venea la Satu Mare, era ca un adevărat miracol! Aici, pe gazonul din Satu Mare, echipe ca Steaua, Dinamo, Argeş, Craiova, Rapid, Sportul, Ploieşti, Braşov, Constanţa, Timişoara, Arad, Iaşi, Hunedoara, Tg. Jiu etc. Nu aveau pretenţii să ducă punct sau puncte pentru că se loveau de „Olimpia” ca de o stâncă! Şi ce public, Doamne, avea Satu Mare!
L-am condus acum trei ani, cu lacrimi multe ale colegilor, pe I. Helvei, crescut la Carei de un antrenor minunat – Ionescu. L-am interogat când am preluat echipa şi am aflat multe lucruri despre Helvei şi despre cei pe care i-am luat pregătiţi din Carei la „Olimpia”. Mulţumesc Careiului!
L-am condus, cu trei ani în urmă pe Iancsi Helvei, văzându-i soţia şi pe cei doi băieţi atât de trişti cum nu mi-am putut închipui că există! Ce familist devenise Helvei şi ce mult ţinea la băieţii lui! Eu l-am înţeles întotdeauna şi-mi rămâne în minte, în suflet, drept un om care a dat oraşului, judeţului şi ţării atât de mult, fără a cere nimic în schimb. Noi i-am oferit puţinul pe care-l puteam oferi atunci!
Îi mulţumesc pentru tot ce a făcut, dorind ca familia lui să trăiască fericită!
Mereu un gând frumos pentru Helvei şi Dumnezeu să te ocrotească acolo, sus, în pacea Sa!
Teodor Curpaş