Misterul chiflei cu săgeată, de 1,3 milioane de lei, sau câte porții se mănâncă și câte se plătesc?

    În ultima perioadă, programul „Masă sănătoasă” a ajuns în atenția opiniei publice, după anchete și percheziții desfășurate la școala din Socond. Nu pentru că elevii ar mânca prea bine, ci pentru că mulți au început să se întrebe dacă toate porțiile plătite de stat ajung, într-adevăr, la copii.
    La prima vedere, suma pare modestă: 15 lei pe zi pentru un elev. O ciorbă, un fel principal, o chiflă și eventual un fruct. Nimic spectaculos. Nici nu ne mai întrebăm la ce restaurant de casă e stabilit  meniul.
    Dar hai să privim lucrurile la scara unei școli. De exemplu la celebra deja  Școală Gimnazială Socond. Acolo  programul se adresează unui număr de aproximativ 610 preșcolari și elevi. Bugetul alocat pentru acest an depășește 1,3 milioane de lei. Dintr-odată, cei 15 lei pe zi nu mai par chiar un mărunțiș.
    Și aici apare întrebarea pe care o pune orice contribuabil sătmărean, cu bun-simț: câți copii sunt înscriși în program și câți copii sunt prezenți efectiv în fiecare zi?
    Pentru că una este să ai 610 beneficiari pe hârtie și alta este să ai 610 copii în bănci, zilnic, de luni până vineri. Sau să-i numeri tu ca primar ori ca director ca și Pristanda, steagurile dintr-O scrisoare pierdută…Că deh, Nenea Iancu pare mai actual ca niciodată…La Socond.
    Dacă într-o zi lipsesc 20 de elevi, diferența este de 300 de lei. Dacă lipsesc 50, vorbim deja de 750 de lei. Dacă astfel de diferențe se repetă săptămâni sau luni la rând, sumele devin suficient de mari încât să atragă atenția oricărui inspector, auditor sau procuror.
    De aici apar și suspiciunile care au generat scandalul. Nu valoarea unei porții este problema, ci numărul porțiilor decontate. Cu alte cuvinte, anchetatorii nu caută chifteaua de aur și nici banana de lux. Ei verifică dacă porția facturată a fost și porția consumată. Și dacă alții s-au lins pe bot după servirea mesei…
    A fost elevul prezent? A fost masa livrată? Există documente care să dovedească acest lucru? Coincid listele de prezență cu facturile? Acestea sunt întrebările care contează.
    În fond, cel mai simplu răspuns la orice întrebare este unul bazat pe cifre: câți elevi au fost prezenți, câte porții s-au comandat și câte s-au plătit.
    Până la urmă, în programul „Masă sănătoasă”, miza nu este doar mâncarea copiilor, ci și încrederea omului de rând  că fiecare leu din cei peste 1,3 milioane alocați anual ajunge exact acolo unde trebuie: în farfuria unui elev și nu în statistici, tabele sau alte apetituri administrative. Ori mai rău, pe la clientela mereu flămândă, de partid.
    Pentru că, în România, uneori cea mai scumpă masă nu este cea care se mănâncă, ci cea care se plătește.