Prin Satu Mare circulă niște dube care sfidează nu doar gravitația, ci și orice manual de mecanică auto. Le vezi pe stradă și ai impresia că participă la un concurs de „Supraviețuire după Apocalipsă”. Aripile sunt ținute cu autofiletante, pragurile există doar în amintiri, iar rugina pare să fie element de design, nu defect.
Unele scot atâta fum încât ai impresia că tocmai a fost ales un nou Papă. Altele zdrăngăne din toate încheieturile, de parcă fiecare groapă ar fi un solo de tobă. Când trec pe lângă tine, nu știi dacă transportă marfă sau dacă merg direct la REMAT... pe propriile roți.
Și inevitabil apare întrebarea pe care și-o pune orice șofer: cum au trecut aceste relicve de ITP? Au venit noaptea? Au fost împinse? Sau inspectorul a completat fișa cu ochii închiși și cu dopuri în urechi? Misterul e mai mare decât cel al piramidelor.
Desigur, există și dube întreținute impecabil, iar proprietarii lor merită respect. Dar cele care lasă în urmă bucăți de tablă și nori de fum nu au ce căuta în trafic. Drumurile sunt pentru vehicule, nu pentru exponate din Muzeul Ruginii.
