Aflat la Satu Mare cu ocazia Campionatului Naţional de cadeţi, maestrul Ştefan Rusu, cel mai titrat campion al României la lupte greco-romane, nu s-a sfiit să ne răspundă atât întrebărilor despre vasta lui carieră cât şi despre situaţia unui sport care în trecut ne-a adus atâtea satisfacţii dar care momentan se află într-un con de umbră.
Pe Ştefan Rusu l-am întâlnit la Sala de Sport a Liceului Tehnologic Ardud acolo unde, în weekend, s-au desfăşurat Campionatele Naționele rezervate cadeților.”De fiecare dată când vin la Ardud mă simt excelent. Aici găsesc condiţii excelente atât pentru desfăşurarea competiţiilor cât şi pentru stagiile de pregătire la care am participat în anii trecuţi. Se vede că oamenii de aici iubesc luptele şi caută să ţină în viaţă un sport care altădată ne aducea atâtea satisfacţii dar care în momentul de faţă e în cădere liberă. Din păcate am decăzut mult la acest capitol. Randamentul performanţei a slăbit mult iar pasul de la juniorat la seniorat se face foarte anevoie deoarece nu-i mai oferi nimic sportivului. Pe vremea lui Ceauşescu sportul era mult mai bine organizat şi poate şi mai preţuit, asta şi fiindcă era un bun mod de propagandă. Vorbind strict de lupte aveai condiţii mult mai bune: casă, masă. În momentul de faţă luptele sunt într-un mare con de umbră. Se vede şi în rezultatele obţinute. Lupte pe stomacul gol, şi aici vorbesc la propriu, nu se poate face” , ne mărturiseşte marele campion. În opinia marelui sportiv faptul că luptele nu aduc atât de mare audienţă, aşa cum o face de pildă fotbalul, este un alt motiv pentru care acest sport este în cădere liberă, în sensul că nimeni nu va dori să investească în ceva care nu-i aduce publicitate.
Ştefan Rusu crede că ar trebui făcut un lot lărgit de cel puţin 40 de luptători la seniori faţă de 10 câţi sunt în momentul de faţă. “Ar trebui să avem antrenori profesionişti dar şi aceştia pleacă dacă nu le oferi un salariu decent. Doar eu sunt nebunul care antrenez, la Rădăuţi, pentru 935 lei lunar. Noroc cu renta viageră care-mi oferă cât de cât o viaţă decentă. Să nu mai zic că nu ne mai caută nimeni. De la minister au venit să ne caute ultima dată, la Rădăuţi, acum 30 de ani chiar dacă judeţul Suceava a dat acestei ţări cinci medalii olimpice: una de aur, două de argint şi două de bronz “, ne dezvăluie maestrul.
Medalia olimpică de la Moscova îi este cea mai dragă
Nu aveam cum să nu povestim cu marele campion şi de rezultatele care i-au marcat prodigioasa carieră. Marea lui ambiţie a fost să cânte şi pentru el imnul la Olimpiadă aşa cum se întâmplase cu idolii lui, Nicolae Martinescu şi Gheorghe Berceanu, la Jocurile Olimpice din 1972 de la Munchen. “Am văzut evoluţia lor la televizor, care de altfel era şi singurul de pe strada unde locuiam, iar atunci când a cântat imnul pentru ei i-am promis lui tata că odată şi odată se va întâmpla acelaşi lucru şi cu mine” ne dezvăluie Rusu. Nu avea să aştepte foarte mult timp deoarece la Olimpiada din 1980 de la Moscova avea să urce pe cea mai înaltă treaptă, asta după ce a fost foarte aproape să o facă în 1976, la Montreal, când a câştigat medalia de argint.
“Medalia de aur de la Moscova a fost cu atât mai valoroasă cu cât am reuşit să trec în semifinale chiar de rusul Suren Nalbandyan, cel care mă învinsese la Montreal şi-mi răpise aurul. Finala cu polonezul Andrzej Supron a fost floare la ureche, deşi m-am impus greu, cu 1-0. Amintirea premierii a rămas foarte vie: eram pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, cânta imnul României cu putere doar pentru mine. Asemenea momente sunt unice în viaţa unui sportiv”, rememorează marele campion.
Ştefan Rusu – CV
Data naşterii: 2 februarie 1956, Rădăuţi
Stil: lupte greco-romane
Categorii: 68 kg şi 74 kg
Palmares seniori:
Jocurile Olimpice: Montreal – 1976 (argint), Moscova – 1980 (aur), Los Angeles – 1984 (bronz);
Campionatele Mondiale: Ciudad de Mexico – 1978 (aur), Oslo – 1981 (bronz), Katowice – 1982 (aur), Kolbotn – 1985 (argint);
Campionatele Europene: Leningrad – 1976 (argint), Bursa – 1977 (argint), Oslo – 1978 (aur), Bucureşti – 1979 (aur), Prievzda – 1980 (aur), Goteborg – 1981 (aur), Budapesta – 1983 (bronz), Leipzig – 1985 (aur);
Campionate Naţionale: de 13 ori campion (1975-1987)
Nicolae Ghişan
