Construită între anii 1889-1892 sinagoga prezintă o faţadă tripartită cu avancorp central. Alături de acest edificiu se află casa de rugăciune şi templul. Templul şi sinagoga, construite la interval de peste 50 de ani, sunt foarte diferite după cum şi destinaţia lor diferă, într-o anumită măsură: sinagoga este exclusiv o casă de rugăciune, pe când în Templu pot fi găzduite şi alte activităţi culturale.
Poziţionată în apropierea centrului vechi, în curtea sinagogii se află clădirea sediului Comunităţii Evreilor din Satu Mare, şi tot aici se află şi Casa de Rugăciuni Talmud Tora, declarată monument istoric. Clădirea este construită în stil maur şi secesionist (secession), însă după istoricul oraşului, Muhi Sandor, caracteristicile maure ale clădirii nu sunt prezente. Clădirea mai degrabă se încadrează în stilul eclectic, fiind prezente mai multe stiluri de construcţie. Această sinagogă a fost prima din Satu Mare care s-a construit exclusiv pentru evreii ortodocşi. Pe faţada principală sunt marcate cele trei nave specifice unei mari sinagogi – nava centrală, mai largă şi navele laterale mai înguste. Volumul templului accentuat prin separarea celor două niveluri, parter şi etaj conferă amploare clădirii. Influenţe maure importante se regăsesc în tratarea exterioară a clădirii, cu turnuri şi turnuleţe faţetate.
Atmosfera orientală din interiorul templului se datorează picturii ornamentale generale; pe suprafaţa bolţii teşite sunt motive geometrice şi florale stilizate înconjurate de chenare pătrate sau romboidale, iar decoraţia pereţilor este compusă din tipare alternant colorate, reprezentând palmete. Importanţa deosebită în decoraţia interioară au vitraliile compuse din elemente geometrice colorate în alb-mat, albastru şi portocaliu, aplicate în golurile de diverse forme şi lustra impozantă, de factură orientală.
Date istorice
Conform documentelor vremii, în 1735 la Satu Mare erau 17 locuitori evrei. Începând din cea de a doua jumătate a secolului al XVIII-lea numărul populaţiei evreieşti a început să crească simţitor, iar la începutul secolului al XX-lea, Comunitatea Evreilor din Satu Mare, înfiinţată oficial în 1842, a devenit una dintre cele mai importante comunităţi semite din Transilvania.Dintre cele trei sinagogi mari (ortodox, status quo ante, neolog din Németi) şi cele 25 de case de rugăciuni care funcţionau în oraş, astăzi mai există doar sinagoga ortodoxă din str. Decebal. Sinagoga din strada Ioan Ham, aflată în prag de restaurare, s-a prăbuşit în iulie 2007.
Prima sinagogă a oraşului s-a construit în 1856 pe locul actualei sinagogi ortodoxe, şi a funcţionat timp de 33 de ani. Din cauzy stării degradate a acestei clădiri, comunitatea a hotărât construirea unei noi sinagogi. Construcţia s-a realizat în anii 1891-1892, pe timpul rabinului şef Benjamin Farkas Mandelbaum, conform proiectului întocmit de arhitectul şi profesorul de desen Nandor Bach (1842 -1905), originar din Vác (Ungaria), cel care a proiectat şi sinagoga mare de la Oradea. Numărul populaţiei evreieşti din Satu Mare a crescut la aproape opt mii în 1920. Probabil din această cauză a fost ridicată pe latura sudică a sinagogii casa de rugăciuni Talmud Tora, a cărei construcţie a fost terminată în 1927.
Începând din anul 1982, nu mai există rabin la Satu Mare, serviciile religioase fiind săvârşite de diverşi oficianţi dintre membrii comunităţii.
În anul 2004 în curtea Sinagogilor de pe strada Decebal a fost dezvelit Monumentul Holocaustului din Satu Mare.
La 12 iunie 2005 pe zidul Sinagogii Mari a fost dezvelită o placă comemorativă pe care sunt trecute numele evreilor sătmăreni ucişi în lagărele de exterminare de la Auschwitz-Birkenau în anul 1944. La această ceremonie au participat cantorul József Berger din Budapesta (care a ţinut ceremonia religioasă), prefectul Radu Bud, preşedintele Comunităţii evreilor din Braşov -Tiberiu Roth, acad. prof. dr. Virgil Enătescu şi prof. Ioan Cornean, preşedintele Asociaţiei refugiaţilor politici din România.
Nicolae Ghişan
