More


    Casa muzeu din Roşiori – locaţie de valoros patrimoniu naţional

    =

    rosiori-1

    Casa muzeu de la Roşiori, judeţul Satu Mare, se înscrie armonios şi benefic în lanţul atâtor alte muzee şi case memoriale din nord-vestul ţării, ce fac cunoscute comorile poporului, constituindu-se într-un adevărat apel pentru achiziţionarea şi valorificarea culturii populare, ce ne defineşte ca etnie, atestă vechimea şi, implicit, devenirea noastră istorică, dar şi constanţa îndeletnicirilor meşteşugăreşti şi economice.

    Acest muzeu a prins viaţă datorită profesorului Gheor-ghe Pop (decan, prorector şi rector la Universitatea de Nord Baia Mare), cel care ca pasionat filolog şi cercetător al graiului, etnografiei şi folclorului din zona în care s-a născut şi şi-a desfăşurat activitatea, s-a simţit răspunzător în faţa istoriei şi a semenilor de a facilita cunoaşterea şi cinstirea milenarei culturi materiale şi spirituale a oamenilor din acest nord statornic al ţării.

    “Acest impuls m-a condus spre amenajarea Casei Muzeu în spaţiul gospodăriei rămase de la părinţi, cu sute de imagini şi obiecte etnografice (textile, lemn, ceramică, icoane pe sticlă etc.) , cu mii de fişe dialectale şi importante texte folclorice, adunate timp de o jumătate de secol ca profesor de limba română, ca cercetător ştiinţific, ca educator şi organizator al învăţământului. Obiectele, imaginile, colecţiile dialectale şi folclorice ilustrează preţuirea, la adevăratele dimensiuni, a unui depozit viu de ethos şi ethnos din spaţiul nordic al ţării, menit a ne arăta lumii după fiinţa noastră internă, căci în el sunt oglindite inima şi sufletul românului. Chiar casa părintească merită interesul cercetătorului etnograf prin observarea şi descrierea felului cum şi din ce este construită, scoţând în evidenţă modul de viaţă al comunităţii satului şi esteticul ce se impune ca manifestare în forme implicate pe diferitele ansamble de constructive.” explică Gheorghe Pop.

    Doi pereţi din incinta casei muzeu sunt împodobiţi cu 26 de icoane pictate pe sticlă provenite dintr-o serie de interioare ale mai vechilor case ţărăneşti din Maramureş, considerate la început, mai mult imagini religioase, dar cu timpul, devenind elemente de decor . Majoritatea sunt considerate că provin de la cel mai vechi centru de pictură pe sticlă Nicula . Printre temele acestora se numără figuri şi scene din viaţa Maicii Domnului, Patimile lui Iisus (crucificat), Sf. Gheorghe, protector al gospodăriilor ţărăneşti, Sf. Nicolae şi alţi sfinţi protectori ori imagini cu subiect religios. Coloritul icoanelor este marcat prin tonuri subtile de roz, roz – mov, verde oliv, armonizate cu brun, galben şi albastru. Simbol al continuităţii şi material fundamental în cercetări arheologice pentru determinarea apartenenţei etnice, a cronologiei diferitelor comunităţi lingvistice şi a culturii arheologice, ceramica populară a trecut şi în zona nordică a ţării prin experienţe tehnologice şi artistice deosebite, înfăptuindu-se şi în aceste spaţii un tipar stilistic propriu. Din cele peste 80 de exemplare (blide, oale, ulcele, ulcioare) existente pe rafturile şi în vitrinele muzeului, majoritatea sunt din Săcel, o ceramică roşiatică, nelustruită. Olăritul de aici a conservat până azi cele mai arhaice procedee tehnologice de procesare a lutului şi impermeabilizarea vaselor. Exemplarele din Lăpuşu Românesc pot fi considerate o sinteză a evoluţiei formelor de ceramică românească în general , în cele din Vama (Ţara Oaşului) sau Corund se prezintă ca o ceramică smălţuită, bogat ornamentată.

    rosiori2

    În vitrine speciale sunt afişate văzului şase costume populare din zonele Maramureş şi Codru , înscrise în tipologia generală a portului popular românesc, dar cu anumite particularităţi care le oferă originalitate, diferenţele referindu-se mai puţin la materia primă şi la croiala pieselor de port, dar mai mult la sistemul de ornamentare şi coloritul lor. Materia primă o constituie pânza de cânepă şi bumbac (cămăşi, poale, gaci), apoi lână de oaie (zadii, pieptare, ciorapi, mâneci, gube), blană de miel (cojocul ornamentat cu broderie de lână policromă sau aplicată pe piele şi cuşma), pielea (cureaua lată numită tisău), stofă sau catifea (fusta). Croiala pieselor aduce diferenţieri la cămăşi pentru femei: cu formă pătrată în jurul gâtului, cu mânecile încreţite din umăr, la cămăşi pentru bărbaţi: cu mâneci largi încreţite din umăr sau strânse într-o manşetă. Coloritul ornamental apare foarte viu cu deosebire la femei, cu motive dispuse în jurul gâtului, pe umăr, la volanul mânecii şi pe încreţele în combinaţii de roşu, portocaliu, galben şi albastru. În spaţiile muzeului mai sunt expuse şi alte ţesături de casă, lucrate şi ornamentate în gospodării din Maramureşul istoric, din zona Lăpuşului şi a Codrului: 8 ştergare, 2 feţe de masă, 4 căpătâie de pernă, un covor (ţol) şi două cergi. Un album de 80/60 cm. ilustrează peste 60 de motive ornamentale ce apar pe textilele unei gospodării: covoare, cergi, feţe de masă, ştergări, îmbrăcăminte de corp. În spaţiul unei anexe a Casei Muzeu sunt expuse obiecte din lemn, necesare meşteşugului pregătirii firului şi a ţesutului: războiul de ţesut (tiara în miniatură), sucală, suveică, furcă de tors (pe scaun şi pe roată), fus (pentru torsul fuiorului), meliţă, răşchitor, mai (de spălat rufe), ticlăzăul de lemn (durgălău pentru călcat pânza), vârtelniţa. Dintre uneltele de lemn legate de diferite ocupaţii, unele cu reale calităţi estetice, în acelaşi spaţiu sunt expuse: două greble, două îmblăcii, trei furci şi diferite obiecte precum vase, linguri, solniţe, butoiaşe şi mai multe statuete de înfrumuseţare a interiorului unei gospodării. În seria obiectelor din lemn cu reale calităţi estetice şi ale vechimii un loc de seamă îl ocupă grupa celor legate de confortul ţăranului: două dulapuri, o ladă de zestre, două lăzi pentru haine, patru paturi, o masă, patru scaune. Mărturii ale meşteşugului lemnului întâlnim la intrare în curtea casei muzeu: o poartă maramureşeană cu motive specifice zonei (funie, elemente geometrice) şi o troiţă în stil lăpuşean, ambele făcând legătura între lumea exterioară şi obiectele de cultură materială şi spirituală specifică zonei, păstrate cu grijă în spaţiile muzeului.

    Din aceleaşi spaţii nu lipsesc împletiturile din nuiele de alun sau răchită, din papură (rogojini), din paie de secară şi grâu, din foi de porumb: poşete, pălării, coşuleţe, suporturi pentru diferite articole decorative sau alimentare, coşerci, scaune etc., după cum şi o serie de obiecte din ceramică sau sticlă: căni, pahare, statuete etc. provenite nu numai din mediul rural, ci şi din unităţi specializate în producerea lor, reprezentând tehnici noi de “fabricaţie”.

    Nicolae Ghişan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img