More


    Mihai Eminescu nu a fost ateu! Domnia sa a iubit biserica ortodoxă română !

    =

    Bunul Dumnezeu a hărăzit ca ziua de naştere a poetului Mihai Eminescu, 15 ianuarie, să fie în acelaşi timp şi Ziua Culturii Naţionale. Eminescu este sinteza genială a iubirii şi spiritualităţii româneşti. Eminescu ne-a deschis, prin intermediul cuvintelor alese, poarta către paradisul lumii poetice. Eminescu este „luceafărul nemuritor”, care şi-a ancorat definitiv razele creaţiei în sufletul neamului românesc. Complexitatea creaţiei sale poetice şi activitatea sa jurnalistică nu pot fi disociate şi nici tratate în mod unilateral. Aceste două coordonate esenţiale ale personalităţii marelui gânditor şi poet Mihai Eminescu reprezintă „coloana infinitului”, literară şi jurnalistică, a poporului român.

    În cursul anului trecut, pe un post de televiziune, poetul naţional Mihai Eminescu a fost supus unei analize jurnalistice îndoielnice. Se spunea la un moment dat că el a fost ateu şi unul din argumentele folosite în acest sens, era un fragment din poezia “ Împărat şi proletar”: “Religia – o frază de dânşii inventată/Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug”. Cred că unii confundă cuvântul „religie” cu biserica ortodoxă română şi credinţa în Dumnezeu. Nicăieri în opera eminesciană nu găsim cuvinte scrise împotriva bisericii sau au credinţei în Dumnezeu. Interpretarea greşită a unor versuri îi poate induce în eroare pe unii „gânditori” superficiali din zilele noastre, care scot din context câteva cuvinte şi „trag” câte o concluzie de „te-apucă plânsul”. Din nefericire, acel „judecător” n-a citit probabil şi strofa dinaintea celei care se referă la religie. Iată ce scria Eminescu în strofa respectivă: „ Şi flotele puternice ş-armatele făloase,/ Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor,/Ş-acele milioane, ce în grămezi luxoase/ Sunt strânse la bogatul, pe cel sărac apasă,/ Şi-s supte din sudoarea prostitului popor./Religia…”. Eminescu se referă aici la faptul că parveniţii bogătaşi din ţară, instalaţi „în funcţii” pe vremea aceea de regii străini, se folosesc de „Religie” pentru a-i putea prosti pe „cei mulţi”. Eminescu nu vizează aici biserica şi nu se dezice de credinţa în bunul Dumnezeu. Poate ar fi bine, ca unii să citească mai pe îndelete poezia „Împărat şi proletar”, să o analizeze în contextul vremii respective şi, cu siguranţă, vor avea surpriza de a constata că Mihai Eminescu nu a fost ateu !

    Iată şi alte argumente desprinse dintr-un articol, publicat în ziarul „Ceahlăul”, în ziua de 16 ianuarie 2017, de Irinia Nastasiu. Eminescu ia poziție fermă: „noi românii formăm o biserică națională, și ca societate religioasă, ca biserică ortodoxă română, suntem un cor matur și compact pentru a ne împotrivi la orice tendințe care ar jigni libertatea conștiinței și cultura noastră națională. Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit și a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit în mod egal de înghițirea printre poloni, unguri, tătari și turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare și singurul sprijin al milioanelor de români cari trăiesc dincolo de hotarele noastre. Cine-o combate pe ea și ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal și orice i-o veni în minte, dar numai român nu e“ (Mihai Eminescu, „Liber-cugetător, liberă-cugetare“, „Timpul“, 2 februarie 1879, în „Opere“, 1989, vol. X, p. 187).

    De asemenea, o mărturie din 1886, din ultima parte a vieții poetului, confirmă legătura poetului cu Divinitatea. În acea perioadă, Eminescu se afla la Mănăstirea Neamț, unde a cerut să fie spovedit și împărtășit de un preot. Evenimentul a fost consemnat de un duhovnic al mănăstirii pe un Ceaslov, în data de 8 noiembrie 1886, chiar de ziua Sfinților Voievozi Mihail și Gavriil. Potrivit cercetătorului Nae Georgescu, după ce a primit Sfânta Împărtășanie, Eminescu a sărutat mâna preotului, spunându-i că ar vrea să fie îngropat la țărmul mării, lângă o mănăstire de maici, și să asculte în fiecare seară cântarea „Lumină lină“.

    Cred că mulţi “hulitori” ar trebui să se gândească de zece ori până să-l “judece” pe Eminescu! Nu de alta, dar ce să creadă tinerii noştri creştini despre astfel de analize diabolice, referitoare la credinţa în Dumnezeu a poetului nostru naţional, difuzate în direct pe un post de televiziune românesc? Poate unii nu vor să ştie şi de memorabilele cuvinte scrise de Mihai Eminescu: “ Biserica a fost maica spirituală a poporului român…”.

    Dumitru Ţimerman



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img