More


    Darurile lui Dragobete

    - Advertisement -

    Străbat tărâmurile Dragostei lui Dragobete cu un buchet de ghiocei fragezi în mână. Deasupra e doar cerul plumburiu al iernii, care mai sloboade câte o rază de soare peste dorinţele primăvăratice. Clipele nerăbdătoare ale reîntâlnirii cu Iubirea se răstoarnă ca nişte bolovani uriaşi peste îngăduita şi mult aşteptata zi a îndrăgostiţilor.

    M-am îmbrăcat astăzi cu privirea ta, ca să-mi liniştesc nopţile strecurate pe povârnişul dorinţelor nestăvilite. Am văzut lumina din ochii tăi, care străluceşte într-o poveste neîntinată de mocirloasele ispite ale lumii pământene. O mare învolburată plină de întrebări icneşte sub povara iubirii născută din uragane slobozite din gura Neuitării. Pe trupul declaraţiilor de dragoste sădesc pomi frunctiferi virgini. Misterul ne cuprinde-n îmbrăţişarea degetelor sale prelungi, ne mângâie feţele cuprinse de mireasma rece a înserării.

    Stau de veghe cu noi câteva Cuvinte şi o Îmbrăţişare evadate din turnul nemuritor al Timidităţii. Printre copacii goi din parcul îndrăgostiţilor alergăm cu feţele înroşite de mult râvnita, trecătoarea, amăgitoarea şi neiertătoarea Fericire. Ne scăldăm în lacul libertăţii de pe planeta Noi Doi. Împreună desprindem petalele unui poem de dragoste şi incantăm cuvintele magice: „Mă iubeşte? Nu mă iubeşte?”. Pe ultima petală a poemului scria cu litere scăpate din elixirul Sincerităţii: „Mă iubeşte!”.

    Timpul iubirii n-are niciun fel de graniţe pentru adevăraţii îndrăgostiţi. În preajma lor forfota vorbelor rele dispare ca prin miracol. Îndrăgostiţii trăiesc în lumea lor fermecată de un „nu ştiu ce ?!”, care vine din nevinovăţia unui sărut. Îmbrăţişările se transformă în aripi de îngeri. Desprinderea de lumea pământeană este ca o călătorie într-o ţară de basm. Acesta este cel mai frumos cadou de Dragobete, prietenul dezinteresat al celor care au gustat din apa miraculoasă a izvorului nevăzut al iubirii sincere. Starea de bine a iubirii rezonează cu fiecare ciripit al păsărelelor, cu fiecare ghiocel ce-şi înalţă strălucitoarea frumuseţe dintre frunzele veştede împodobite cu un guler de omăt.

    Pe leagănul iubirii se rostogolesc neştiute îmbrăţişări cuminţite de liniştea reîntâlnirii. Dealurile vieţii sunt pline de dorinţe albe, parfumate de enigmatica Nemurire. Luminate zboruri uşoare se-nalţă din umbritele hăţişuri din care pândesc ispitele Supărării. Prin grădinile palide străbune dansează-n armonie disperatele fumuri ale apropiatei primăveri. Din cele mai îndepărtate Străinătăţi sosesc mesaje, care trec agale prin ochii îndrăgostiţi ai Aşteptării. Din dulcea Alinare răsfăţată cu slovele iubirii se preling nerostite chemări. Ezitări negre, fără răspuns, se topesc în lacrima unui sărut. Vorbele străine reci te-ngenunchează-n sterile întrebări. Ochii Revederii plâng tăcuţi în braţele nemiloasei despărţiri. Mereu, mereu, de Dragobete, pe leagănul Iubirii se vor reîntâlni râvnitele dorinţe invincibile ale îndrăgostiţilor de aici şi de pretutindeni. Nedespărţirile vor înflori întotdeauna deodată cu semnele mirifice ale primăverii veşnice…

    Dumitru Ţimerman



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img