Să nu-l uităm nicicând! (In memoriam: ÎPS Justinian)

Cu adâncă zdrobire de inimă, cu toată recunoașterea păcatelor noastre, ne gândim mereu la cel care a fost ÎPS Justinian. Atunci toate îndoielile noastre pier, făcând să învingă din noi ispita, sporind și prisosind în dragoste unul către altul…spre întărirea inimilor noastre.

Poate, fiind mai aproape, prin emisiunile realizate cu ÎPS Justinian la “Glasul bisericii”, simt un zbucium și o neliniște adâncă, o stare prin care trece acum tot creștinismul, iar spusele lui ÎPS Justinian rămân ca o rază curată, sfântă, binecuvântată mereu, în orice situație ne-am afla! N-am încercat, contrar obiceiului, să-i realizez un profil amplu, tușat de calmul erudiției, iubindu-și peste măsură neamul și țara, limpezind, cu suplețea, darul și clarul cuvintelor, sufletul și mintea românilor, urcând și coborând împăcat, cu credință, cu stil, firul deopotrivă învolburat și maiestuos, al vieții. Folosea cuvinte atât de simple, dar atât de pline de conținut! Poate, de aceea, telespectatorii cer retransmiterea emisiunii cu ÎPS Justinian și… voi încerca acest lucru!

Oricum , ÎPS Justinian rămâne patriotul militant și angajat, pentru care exercițiul iubirii de neam și țară n-are nimic susceptibil, gălăgios, simulat, și totul a fost ardere, onoare, asumare, mărturisire, onestitate și fidelitate. Patriotismul lui a fost și rămâne, înainte de toate, unul etic și al cunoștinței de cauză, că doar așa și-a pus în armonie memoria cu conștiința, văzute în cele mai multe caiete care, sper, vor vedea lumina tiparului, ele fiind o mărturisire a existenței noastre pe acest pământ binecuvântat de Bunul Dumnezeu!

În caietul 186 spunea: “Timpul trăit este întotdeauna foarte scurt, amurgul se lasă cu tainele lui care mișcă sufletul omului întotdeauna. Îi mișcă pe unii care obișnuiesc să primească în adâncul timpului, care este văzut foarte scurt când este privit din prezent spre începuturi.” Îmi spunea în ultima emisiune televizată că…el va pleca și că “mă va aștepta la Poarta Raiului”. Prin tot ce a făcut, a prevăzut și a scris, ÎPS Justinian este, de departe, un senior cu stil, dovedit prin rigoarea, seriozitatea, dreapta măsură și judecată, prin eleganța, altețea sa. Se numără, din nefericire, între tot mai puținii trubaduri ai bunului simț și promotori ai luptei împotriva falimentului moral al societății și… de ce nu al bisericii ortodoxe. Era mereu pe “aceeași lungime de undă” cu gândirea PS Iustin, eu simțindu-i prin mijloacele ce mi-au stat la dispoziție: condei, televiziune, interviuri și discuții private. M-a impresionat mult, când, după o emisiune realizată la Episcopie, ÎPS Justinian m-a întrebat direct : Cum trăiesc preoții mei? Mi-am dat seama că în ultima perioadă nu s-a putut deplasa, dar s-a gândit mereu la starea preoțimii. N-a conceput și nici eu n-o pot face, ca un preot să trăiască sărăcăcios! Păcat că aleșii noștri devin “credincioși” doar în preajma alegerilor!

Oricum, ÎPS Justinian a promovat nevoia de repere ferme, chiar nevoia unei “pedagogii” legitime și convingătoare, nevoia de mântuire. Aș spune că, în cele din urmă, scriind despre personalitatea ÎPS Justinian, amintirea, chiar dacă devine străvezie, rămâne totuși mirabilă și nepieritoare, rămâne ceva ce n-ar trebui să uităm niciodată, rămâne dragostea. Sunt bucuros și trăiesc emoții cu ochii înlăcrimați atunci când preoții noștri nu uită să-l amintească întru pomenire pe ÎPS Justinian! Îi felicit pe cei care o fac în fața mulțimii de credincioși, care l-au stimat, l-au ascultat și l-au iubit! La pagina 44 din caietul 186 spune: “M-am trezit având în suflet frumoasele locuri din jurul Mănăstirii Rohia, care erau scăldate într-o lumină blândă și frumoasă de zi de vară. Priveam fiecare colț din grădina mănăstirii cu deosebită plăcere și bucurie sufletească, fericit că în acele locuri am trăit mulți ani”. Finalul materialului transmite totul : “Cu umilință mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru toate!” Și eu, și marea masă de credincioși îi mulțumim ÎPS Justinian pentru toate realizările, făcând împreună cu PS Iustin atâtea lucruri utile creșterii ortodoxiei noastre!

ÎPS Justinian , iartă-mă pentru aceste puține cuvinte! Pentru toate, să-ți răsplătească Dumnezeu și să nu te uite neamul românesc!

Cu aleasă și mare prețuire, semnează un umil slujitor al credinței, care v-a cunoscut bine și v-a apreciat mereu la adevărata valoare!

Teodor Curpaș

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

Citește și...

Satu Mare mai are doar un singur INFECTAT cu Coronavirus

Încă o vindecare anunțată. În momentul de față în Satu Mare a mai rămas un singur caz activ de Coronavirus. Potrivit datelor oferite de Instituția...

Dilema Burdea

Cu toate că autoritățile sătmărene au reamenajat sensul giratoriu de la Burdea, cu delimitări ale benzilor de circulație, sunt unii șoferi care nici așa...

Viaţa artistică la Satu Mare după cel de al doilea război mondial

Viaţa în general, viaţa culturală, artistică după al doilea război mondial era săracă, tristă, pesimistă. Satu Mare după bombardările din septembrie 1944 arată jalnic,...

Infractor periculos, prins și încarcerat

La data de 14 iulie a.c., polițiștii din cadrul Serviciului de Investigații Criminale cu sprijinul luptătorilor din cadrul Serviciului de Acțiuni Speciale, au pus...

Hoațe din magazine, reținute de polițiști

La data de 6 iulie a.c., polițiștii din cadrul Poliției oraș Tășnad au fost sesizați cu privire la faptul că persoane necunoscute ar fi...