Urziceniul este situat pe o dună de nisip iar denumirea sa înseamnă „loc cu multe urzici”. În partea sudică exista o localitate, Vada, amintită în documentele secolului al XIII-lea, iar Urziceniul de azi, amintit în secolul al XIV-lea ca Cenaloşvada- a fost amplasat la periferia acesteia. Pe partea stângă a drumului spre Urziceni Pădure, locul bisericii localităţii dispărute Vada este marcat cu o cruce de piatră. La începutul secolului al XX-lea Urziceniul trecea drept cea mai bogată şi prestigioasă localitate din împrejurimi. Raidurile repetate ale tătarilor, turcilor şi germanilor precum şi epidemiile recurente au depopulat zona. La sfârşitul războiului de independenţă al lui Rákóczi, izbucnit în 1703, satul este amintit în documentele vremii ca fiind pustiit.Urziceniul este situat pe o dună de nisip iar denumirea sa înseamnă „loc cu multe urzici”. În partea sudică exista o localitate, Vada, amintită în documentele secolului al XIII-lea, iar Urziceniul de azi, amintit în secolul al XIV-lea ca Cenaloşvada- a fost amplasat la periferia acesteia. Pe partea stângă a drumului spre Urziceni Pădure, locul bisericii localităţii dispărute Vada este marcat cu o cruce de piatră. La începutul secolului al XX-lea Urziceniul trecea drept cea mai bogată şi prestigioasă localitate din împrejurimi. Raidurile repetate ale tătarilor, turcilor şi germanilor precum şi epidemiile recurente au depopulat zona. La sfârşitul războiului de independenţă al lui Rákóczi, izbucnit în 1703, satul este amintit în documentele vremii ca fiind pustiit.
Între 1712-16 familia Károlyi stabileşte aici şvabi din zona Baden-Württemberg. Din perioada timpurie a colonizării sătmărene, aceasta este singura colonie viabilă. În 1723 sosesc noi colonişti, cu ei numărul fermierilor şvabi ridicându-se la 76, din care 43 originari din Württemberg iar 21 din Baden. Urziceniul a fost unul dintre primele sate colonizate şi singurul unde coloniştii s-au statornicit încă de pe atunci. Conform tradiţiei, la şvabi băiatul primul născut moştenea jumătate din pământ iar cealaltă jumătate se vindea miresei acestuia, pentru prevenirea dezmembrării moşiei, banii fiind împărţiţi între ceilalţi copii. Mulţi băieţi preferau să se mute în alte localităţi cu terenuri disponibile, decât să devină iobagi la fratele mai mare. Etnografia satului se reflectă în numeroasele case şvăbeşti bine conservate, cu toate că cele mai multe au fost modificate conform cerinţelor vieţii moderne. La Urziceni, fiecare casă poartă un nume după actualii sau foştii ocupanţi ai acesteia. De exemplu casa familiei Sultész se numeşte Sulteszez. Numele de casă folosite azi deseori fac aluzie la constructorii lor, ai căror familii au dispărut de mult.
Edificii importante ale Urziceniului Prima biserică a fost construită de Károlyi Ferenc, (fiul lui Károlyi Sándor) în 1725. De-a lungul anilor a fost modificată de mai multe ori, a ars de două ori (o dată în 1832 şi a doua oară în 1861, când o mare parte a satului a fost devastată de flăcări, de asemenea). Aspectul noii biserici în stil clasicist ni-l putem imagina pe baza portretului Sfântului Florian – ce comemorează incendiul din 1861 – în care apare reprezentată şi clădirea afectată de incendiu. Nava bisericii uninavice cu absidă semicirculară era luminată de o fereastră semicirculară. La nivelul superior al turnului acoperit cu o coroană simplă, se aflau câte trei ferestre de fiecare parte, vizibile şi azi. După incendiu clădirea a fost renovată, turnului i s-a adăugat în 1870 un nivel octogonal cu un orologiu. Nava a fost mărită în anii 1930. Interiorul este remarcabil datorită altarului principal în stil clasicist. Pictura altarului reprezintă găsirea Sfintei Cruci, cu patriarhul Ierusalimului ridicând crucea sfântă, împărăteasa Elena îngenuncheată şi un olog vindecându-se prin atingerea relicvei. În stânga şi în dreapta tabernaculului, lucrat tot în stil clasicist, stau doi apostoli şi doi îngeri îngenuncheaţi. Dintre picturile expuse în biserică trebuie menţionat portretul amintit al Sfântului Florian, în care, sub patronul pompierilor, apare nu numai imaginea bisericii ci şi grupuri de oameni în port tradiţional care se roagă şi participă la stingerea focului. În grădina bisericii se găseşte monumentul eroilor căzuţi în Primul Război Mondial.
În cimitir se găsesc două capele. Una este capela cimitirului, construită în 1853 şi renovată în 1983, iar cealaltă, numită Capela Pieta, se află lângă intrare şi a fost construită în 1907. În cimitir se mai găseşte monumentul deportaţilor, ridicat în 1972, şi inscripţionat cu numele şi data decesului celor care au pierit departe de casă. Capela din Vie sau Capela Nepomuk se află în zona frontalieră numită Viţa Neagră, pe drumul spre Urziceni-Pădure (actualmente împrejmuit de lanuri de porumb, de altfel). Construită din lemn în 1737, a fost reclădită din cărămidă în 1772 (pe faţadă apare inscripţionat anul 1777). În capelă există un singur altar cu imaginea Sfântului Ioan Nepomuk. Mai demult aici nu se făceau slujbe, dar când biserica a fost distrusă în incendiul din 1832, episcopul Hám János a autorizat oficierea slujbelor. Unul dintre locurile fascinante ale localităţii este şi Pădurea de frasini de la marginea satului, care este o rezervaţie naturală. Pădurea Urziceni se întinde pe 38 de hectare şi, datorită biodiversităţii sale, este zonă protejată. Pădurea numără 150 de specii de plante, printre care frasini, stejari, arţari, aluni precum şi tufe de soc şi păducel.
Nicolae Ghişan
