Spada de la Livada ne transmite mesaje non-verbale dintr-o lume veche de peste 3500 de ani

Cu ocazia adâncirii mecanizate a pârâului Egerul Negru din anul 1959, în localitatea Livada  (jud. Satu Mare) a fost descoperită o spadă. Obiectul are un decor bogat care azi poate fi apreciat că este purtător de simboluri ale căror mesaje codificate, în prezent, pot fi decriptate parțial. Evoluțiile cercetării arheologice ne lasă să întrezărim împrejurările dramatice în care proprietarul s-a despărțit de o spadă prețioasă, obiect ce făcea parte din însăși ființa războinicului, fiind o prelungire a brațului său. Primul gând ne duce la potențialul mortal al acestei prelungiri a ființei, însă încărcatura simbolică pe care o au spadele era una mult mai complexă. Descoperirea de la Livada se leagă de categoria spadelor de tip Apa, numele seriei fiind dat după două exemplare descoperite în localitatea învecinată. Spadele de tip Apa sunt cele mai timpurii spade europene, iar în județul Satu Mare sunt foarte bine reprezentate. Alături de cele trei exemplare menționate, mai este cunoscută o spadă, descoperită la Irina (com. Andrid). Datate în secolele 18-15 a. Chr., aceste spade sunt considerate a fi la originea dezvoltării unui tip de armă ce va face carieră pe continentul nostru.  Descoperirea de la Livada corespunde unei situaţii frecvente, aceea în care spadele au fost culese de pe fundul unor râuri sau lacuri, cu ocazia unor lucrări de drenare. Fenomenul are valenţe religioase şi rituale certe.

Obiceiul depunerii în râuri a unor arme-ofrande este bine documentat pe parcursul istoriei europene, iar numeroasele descoperiri preistorice sugerează originile ancestrale ale acestui obicei. Capătul ornamentului de pe lamă, în formă de vârf de lance, reproduce de fapt o lamă de halebardă ce a fost utilizată, pe parcursul mileniului al III a. Chr., cu mult înainte de existența spadei de la Livada. Aceste halebarde au fost realizate uneori din aur și argint, așa cum sunt acelea descoperite la Măcin şi Perşinari. În mod cert erau arme de prestigiu, cu valențe simbolice legate de religie și de statut social, fapt ce explică rămânerea lor peste secole în repertoriul simbolic.

Împreună cu de alte evidențe arheologice – motivul ce copiază halebardele de aur, văzute ca obiecte de prestigiu (sau de cult ?) – pune problema existenţei unor mituri sau credinţe referitoare la vechile arme/ săbii magice. Aceste mituri, reflectate de poemele homerice, legendele celtice şi scandinave sau povestirile despre sciţi, apar ca având o largă răspândire în vechea Europă sau în Orientul Apropiat (unde sunt documentate în scris încă din mileniul II a Chr). Ele sunt fragmente ale mitologiei şi ale ideologiei vechilor caste de războinici, care se reflectă într-o manieră splendidă şi în rigoarea motivelor decorative de pe armele din preistoria spațiului carpatic (stilul Apa-Zajta). Din această perspectivă trebuie remarcată asemănarea dintre reprezentările antropomorfe de pe toporul de aur de la Țufalău cu șirul de linii ce au puncte la capete, motiv prezent pe spada de la Livada. Acest motiv, redat într-o manieră mai expresivă pe alte arme trimite spre un șir de reprezentări antropomorfe. Acestea, în acord cu ideologia vremii, ar putea simboliza o înșiruire de personaje, o comunitate pe care războinicul/ căpetenia a simțit nevoia să o aibă reprezentată pe arma sa emblematică. Cu aceste arme războinicii îşi apărau viaţa lor şi salvau viața semenilor, luptau pentru a proteja sau câștiga averi, cu tăișul sabiei își apărau onoarea sau dobândeau prestigiu, impuneau respect. Prin purtarea la brâu a unor arme frumoase proprietarii îşi etalau statutul social, iar lăsându-le moştenire copiilor, transmiteau generaţilor viitoare valori cultural-morale induse de luptele pe care le-au purtat cu aceste arme generațiile anterioare. Parte a acestui etos de castă relevat de arme era și ornamentul codificat de pe ele, cu evidente simboluri mitologice. În acest context cultural se înscrie şi îngroparea spadei de la Livada, de care războinicul ce a deţinut-o s-a despărţit într-un gest de mare sacrificiu. Într-un moment dramatic al existenţei sale, pentru a fi ascultat de Divinitate, războinicul a simțit nevoia să atragă atenția Zeilor dăruindu-le unul dintre cele mai importante obiectele ale sale. Ca urmare, a aruncat în apa Egherului Negru spada ce îl lega în lanțul genealogic al familiei sale. Gestul a fost asumat cu conștiința că simbolurile de pe obiectul abandonat reprezentau un mesager palpabil ce transmitea peste generații valori culturale vitale pentru o castă onorată.

 

Nicolae Ghisan

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

Citește și...

PLANUL PANDEMIEI de coronavirus în JUDEȚUL Satu Mare. CINE în ce SPITAL va merge

Pentru a evita izbucnirea unor focare mari de infecție, cum s-a întâmplat în județul Suceava, autoritățile sătmărene au elaborat un plan în ceea ce...

CORONAVIRUS. Numărul MORȚILOR a ajuns la 85. Cine sunt ULTIMII TREI

Din nefericire, numărul celor decedați după ce au fost infectați cu coronavirus esteîn continuă creștere în țară. Ultimul raport arată că în România sunt...

ÎN CREȘTERE. Peste 310 sătmăreni, ÎN CARANTINĂ. Aproape 4.400, în IZOLARE

În județul Satu Mare, astăzi, 01 aprilie, se află în #carantină 312 persoane, iar în #autoizolare la domiciliu 4395 persoane. În ceea ce privește situația...

Gestul DEOSEBIT făcut de o sătmăreancă după ce a găsit un TEANC DE BANI. Ce a FĂCUT femeia

Unele gesturi făcute de sătmăreni ne dau încrederea că omenia nu a dispărut de tot din milenarul nostru oraș. Este și cazul sătmărencei Crina...

Anunt mediu Comuna Moftin

Comuna Moftin, titular al Proiectului:"Infiintare retea de distributie gaze naturale de presiune medie" propus in localitatea Moftinu Mic, comuna Moftin, anunta publicul interesat asupra...