More


    Marinar la 15 ani, sau cum e să fii elev la Colegiul Naţional Militar “Alexandru Ioan Cuza” din Constanţa

    =

    Aman Lorand este singurul sătmărean care studiază la unul dintre cele mai reprezentative licee militare din ţară, C.N Militar “Alexandru Ioan Cuza” din Constanţa, instituţie care şi-a redeschis porţile după 20 de ani. Liceul Militar de Marină a fost înfiinţat în anul 1973 şi a purtat, de-a lungul existenţei sale, numele patronului spiritual „Alexandru Ioan Cuza”. Aici au învăţat zeci de generaţii de elevi constănţeni, dar şi din alte locuri ale ţării care, în prezent, fac parte din corpul militar atât al Marinei, cât şi al Armatei. Liceul a fost desfiinţat în anul 1998, iar baza materială a fost preluată de Comandamentul Flotei.

    Lorand este din Ardud, iar sosirea sa la Constanța a însemnat și prima întâlnire cu Marea Neagră. “A fost ca într-un vis”, ne spune el. A terminat clasa a VIII-a la Grup Şcolar Ardud iar distanța față de casă nu l-a descurajat în alegerea carierei de elev militar. Pe Lorand l-am cunoscut şi cât timp a urmat cursurile gimnaziale fiind ca mai toţi adolescenţii de vârsta lui: uşor indolent, preocupat în special doar de look-ul exterior, un adolescent rebel care credea că toată lumea se învârte în jurul lui. Ei bine după o lună petrecută în sistemul cazon al liceului militar percepţia lui faţă de viaţă, dar şi faţă de cei din jur s-a schimbat total. Am întâlnit un băiat mult mai calculat, mai respectuos şi mai matur în gândire vis-a-vis de viitorul lui.

    Rep – În primul rând cum te-ai hotărât să urmezi această unitate de învăţământ?
    A.L. – Am fost impresionat de oferta educaţională făcută de cei veniţi să ne prezinte Colegiul Naţional Militar „Alexandru Ioan Cuza” plus că mie mi-a plăcut mereu stilul ăsta milităros. Şi nu în ultimul rând faptul că după ce ai absolvit acest Colegiu ai câteva bune oportunităţi pentru viitor.

    Rep – Ce s-a schimbat în viaţa ta de când eşti aici?
    A.L. – Ohoo, s-au schimbat multe. Dacă acasă eram obişnuit să mă trezesc cât mai târziu şi să le primesc toate pe tavă acuma lucrurile nu mai stau aşa. În primul rând că m-am disciplinat mult şi am învăţat ce înseamnă respectul. Ca să nu mai spun că aici trebuie să ne spălăm singuri hainele şi să ne călcăm singuri cămăşile.


    Rep – Cum decurge o zi pentru tine?
    A.L. – Deşteptarea este la ora 5.40, urmează înviorarea, ne facem sectoarele, luăm micul dejun după care la ora 8.00 intrăm la cursuri. După cursuri luăm masa de prânz, avem o oră liberă în care eu de obicei mă odihnesc, mergem la meditaţii, unde ne facem temele şi studiem şi unde stăm 4-5 ore, masa de seară, iar la ora 22.00 este stingerea.

    Rep- Cum sunt profesorii?
    A.L. – Avem parte de nişte profesori foarte buni şi exigenţi. Ne explică totul cu mare răbdare şi merg mai departe doar dacă sunt convinşi că am înteles toţi lecţia. Materiile mai dificile sunt matematica şi fizica unde sunt şi cei mai exigenţi profesori însă ei vin şi după masa la meditaţii ca să ne ajute şi să ne explice unde nu am înţeles. Materia mea preferată este limba engleză, unde, fără falsă modestie, sunt cam cel mai bun din clasă.


    Rep- Cum te înţelegi cu colegii de clasă?
    A.L. – Foarte bine. În clasă suntem 24 de elevi, din care trei sunt fete. Majoritatea sunt din partea de sud a ţării însă acesta nu este un impediment ca să nu fim uniţi. Ne ajutăm la ore şi după ore şi trebuie să spun că până acum nu am avut nici un fel de probleme venite în special de la faptul că numele meu este maghiar.

    Rep- Timpul liber cum ţi-l petreci?
    A.L. – Cum spuneam timp liber nu prea avem în timpul săptămânii. Însă în weekend avem permisie în oraş, asta dacă am fost cuminţi şi nu am făcut vre-o trăsnaie. Ne îmbrăcăm cu ţinutele de oraş, de care suntem foarte mândri, şi de la ora 15.00 până la ora 20.00 putem să petrecem clipe de relaxare în Constanţa, asta însemnând un film la cinema, o prăjitură şi un suc la cofetărie, o întâlnire cu o fată (încă nu e cazul la mine) şi câte şi mai câte. Desigur trebuie să avem o conduită exemplară atunci când ieşim în permisie şi în mod expres nu avem voie să consumăm băuturi alcoolice şi să stăm departe de orice tentaţii. Trebuie să conştientizăm că statutul de elev militar este puțin diferit de cel al unui elev civil. De altfel chiar din primul weekend am simţit ce înseamnă acest statut, când, beneficiind de învoire în oraș, îmbrăcați în uniformă fiind, am observat admirația cu care ne priveau constănțenii. Unii chiar ne-au oprit și ne-au felicitat pentru alegerea făcută, spunându-ne că suntem mândria marinei române.

    Rep – Totuşi nu te încearcă câteodată dorul de casă?
    A.L. – Bineînţeles că mă încearcă, dorul de casă este cel mai dificil obstacol peste care trebuie să trec. Dar deja simt că încet mă transform în bărbat şi strâng din dinţi şi merg mai departe.


    Rep – După ce termini liceul militar ce vrei să faci?
    A.L. – Doresc să-l absolv cu bine după care aş vrea să urmez Academia Navală „Mircea cel Bătrân” . Acesta este visul meu, să devin ofiţer militar al marinei române. Ştiu că este mult de muncă până să-mi ajung visul dar pe mine nu mă sperie provocările. Până atunci doresc să-mi îndeplinesc jurământul pe care l-am făcut l-a începutul anului şcolar şi care sună cam aşa: „Mă leg să învăţ carte, să-mi oţelesc braţul şi inima, spre a sluji cu destoinicie patria şi Armata României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”.

    Nicolae Ghişan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img