Şcoala românească în perioada interbelică. Disciplina impusă elevilor era foarte severă, iar cei ce o încălcau aveau parte de pedepse “usturătoare”

În perioada interbelică Educaţia primea 16% din PIB iar 98 % dintre tinerii care plecau la studii în străinătate se întorceau acasă. Asta pentru că, în perioada interbelică, şcoala te pregătea să devii un om cu educaţie civică şi caracter.

Criteriile după care erau evaluaţi elevii erau cu totul altele decât cele din zilele noastre: spiritul de camaraderie, sârguinţa, voioşia, sensibilitatea şi onestitatea, erau calităţile care determină caracterul unui om şi pe care se punea mare preţ.

După Marea Unire, educaţia a fost ridicată la rang de politică de stat. Şcoala a devenit un instrument de construcţie a naţiunii. Respectul pentru învăţământ, pentru oamenii cu carte era evident. 98% din tinerii care plecau la studii în străinătate reveneau în ţară.

În 1921, ponderea ştiutorilor de carte în vechiul regat era de 39%, în Bucovina de 45%, iar în Transilvania de 51%. Aşa că Statul a început alfabetizarea masivă a populaţiei. Spiru Haret dorea ca prin învăţământ să îi ridice pe ţărani.

S-a stabilit durata învăţământului obligatoriu şi gratuit de 7 ani. S-au construit noi şcoli peste tot în România unită. S-au înfiinţat licee care să ofere cunoştinţe concrete şi licee care sa reunească toate profilele teoretice: real, modern şi clasic. Bacalaureatul era cu adevărat un examen de maturitate, sustinuţ în faţa unei comisii formată din profesori universitari. Examenul atesta cunoştinţele unui elev şi nu liceul urmat.

Şcolile din Satu Mare urmau tendinţa impusă
După primul război mondial alături de şcolile confesionale, în care studiile se făceau în limba maternă, au funcţionat şcolile de stat şi de meserii unde se studia în limba română, existând şi clase de predare în limbile maghiară şi germană.

Învăţământul la sate se desfăşura, în unele cazuri, în clădirile ce aparţineau bisericii. Grupele de grădiniţă aveau programul în aceeaşi sală cu elevii, copiii din clase diferite învăţând într-o singură sală de curs, iar învăţătorul preda “simultan” tuturor copiilor. Elevii nu purtau uniforme, frecventând şcoala în straiele ţărăneşti cotidiene.

Rechizitele şcolare constau din: tăbliţă din gresie, de aproximativ 18×25 cm, fixată în ramă de lemn; pe o faţă avea trasate cu roşu linii paralele, iar pe cealaltă faţă pătrăţele pentru aritmetică; condei, tot o bucată de gresie în formă de creion, cu care se „zgâria” pe tăbliţă lăsând dâre albe. În clasele primare copiii aveau 3 manuale (citirea, aritmetica, catehismul) pe care le duceau la şcoală într-o straiţă confecţionată din pânză ţesută la război. Prezenţa copiilor la şcoală depindea în mare măsură de muncile câmpului, ei participând în mod frecvent alături de părinţi la toate activităţile gospodăriei. Materiile studiate la liceu erau în concordanţă cu profilul şcolii respective, dar la majoritatea liceelor se studiau: limba română, limba maghiară, limba germană, limba latină, religia, istoria, geografia, matematica, fizica, chimia, ştiinţele naturii. Disciplina impusă elevilor era foarte severă, iar cei ce o încălcau aveau parte de pedepse “usturătoare”: 6-8 lovituri de nuia, 12 lovituri de biciuşcă sau chiar carceră!

La începutul secolului XX în Satu Mare funcţionau 10 licee
Progresele semnificative pe care le-a avut judeţul în perioada interbelică s-au manifestat şi în domeniul învăţământului, desăvârşirea formării statului naţional unitar român marcând implicit o dezvoltare accentuată a învăţământului în limba română. Concomitent s-au reînfiinţat şi clase cu predare în limba germană (în perioada 1920-1935 existau astfel de şcoli la Beltiug, Ardud, Moftinu Mare, Ciumeşti, Cămin, Homorodu de Jos, Sâi). În judeţ şi-au continuat activitatea şcolile elementare de limbă maghiară şi tradiţionalele licee susţinute de cultele reformat şi romano-catolic.

La începutul secolului XX în Satu Mare funcţionau 10 licee: 3 de băieţi şi 7 de fete (două comerciale, două industriale, trei teoretice, două gimnazii şi o şcoală normală), iar în Carei funcţiona şi un liceu german. Primul liceu sătmărean cu limba de predare română a fost Liceul “Mihai Eminescu” (fostul liceu regal romano-catolic), în ziua de 5 octombrie 1919 desfăşurându-se prima festivitate oficială de deschidere a anului şcolar.

Între anii 1921 şi 1940 s-au construit 124 de şcoli primare şi grădiniţe, ceea ce a dus la creşterea numărului de copii şcolarizaţi, de la un total de 27.453 în anul 1920, la 53.092 în 1940. În anii Dictatului de la Viena învăţământul în limba română a fost suprimat aproape în totalitate, un număr mare de tineri fiind nevoiţi să se refugieze în România pentru a-şi putea continua studiile.

Nicolae Ghişan

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

Citește și...

VIDEO. ALERTĂ. PRIMUL caz de CORONAVIRUS în România. Sunt SUSPICIUNI car ar putea exista un al DOILEA CAZ

România are începând de miercuri seară un caz de coronavirus confirmat, potrivit Digi24.ro. Victor Costache, ministrul Sănătății, și secretarul de stat Raed Arafat, directorul...

Doina Sălăjan: “O sută și una de poezii”

M-au impresionat cuvintele - dedicație ale domnului Mircea Coloșenco, pe cartea semnată de cunoscuta Doina Sălăjan “O sută și una de poezii” apărută în...

Ciolacu: Refuz varianta ca PNL să se ascundă în spatele domnului general Ciucă

Președintele interimar al PSD, Marcel Ciolacu, a declarat marți seară, la Digi24, după ce Ludovic Orban a renunțat la calitatea de premier desemnat că...

Dacă vor, POT!

Baschetbalistele de la CSM Satu Mare au trecut rapid peste înfrângerea de sâmbătă de la Arad și după o mobilizare exemplară au...

În weekend se reia Liga a 4-a

Indiferent de condițiile meteo din județ, Liga a 4-a pornește la drum în acest week end. AJF Satu Mare a anunțat programul primei etape a...