Casa Noastră – 100 de ani de la înființarea primei bănci românești municipale în Satu Mare

Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la înființarea primei bănci românești în municipiul Satu Mare, în 1920. Mai jos am preluat un fragment din scrisoarea adresată de Traian Cavassi, (București 23 decembrie 1976) către Maria Demian (născută Barbul), fiica dr. Ilie Carol Barbul, președinte al Consiliului Național Român din Satu Mare 1918/1919.

Despre  înființarea Băncii “Casa Noastră”
„Într-una din zile i-am sugerat tatălui D-tale înființării în Satu Mare a unei bănci românești argumentând că trebuie să ne afirmăm şi pe plan economic şi financiar căci altfel vom fi inexistenți în marea masă de minoritari. În plus, i-am arătat că la Seini funcționează banca “Sătmăreana”, în Baia Mare banca “Aurora” şi în Şomcuta Mare banca “Chioreana”, bănci mici cu capital şi personal românesc şi toate trei progresează. Ideea a prins şi în timp ce eu cutreieram țara pentru a procura cele necesare aprovizionării populației cu alimente, tatăl D-tale a strâns semnături pentru 1.000.000 de lei, drept capital al viitoarei bănci românești. Încet, încet banii s-au adunat. Urma acum să stabilim cine va conduce această bancă. Eu, deși aveam studiile de specialitate terminate la Viena, am refuzat să preiau această sarcină întrucât eram foarte ocupat cu alte diverse obligații. Dar nici nu doream să avem în conducerea băncii un străin. Era o încercare temerară şi nu era permis să dăm greș. Într-o bună zi, i-am vorbit lui Octavian Popp, cu care mă împrietenisem între timp, despre conducerea băncii dorind a-l convinge să-şi asume această răspundere. El condusese, în timpul războiului, oficiul de alimentare al municipiului Satu Mare și avea o oarecare experiență în ceea ce privește comerțul cu mărfuri. Fiind inflație, bani pe piață erau, mărfuri însă, din cauza lungului război, lipseau. În fine, am reuşit să-l conving să primească conducerea băncii. Dacă el, singurul capabil după părerea mea, nu ar fi acceptat, banca nu putea lua ființă sau s-ar fi luat o hotărâre riscantă. Băncii i-am dat numele de “Casa Noastră” şi eu am fost numit procurist. Aveam răspunderea a două servici: “Corespondența” şi “Cecuri și plăți americane”. La corespondență am avut ca secretare pe Maria Cheregi pentru limba româna și pe Elizabeta Norvai pentru limbi străine.
Începând din 1914, când a început războiul, şi până în 1920 când s-au statornicit frontierele României, românii americani nu au putut coresponda cu rudele lor din țară, dar după încheierea păcii au început să trimeată scrisori şi bani rudelor din țară. Sătmărenii primeau banii prin banca “Casa Noastră”. Aşa s-a făcut, că mi s-a încredințat mie secția “Cecuri și plăți americane” întrucât nimeni – în afară de mine nu cunoştea engleza, secție la care am avut subalterni pe Mihai Gherman şi pe Vasile Ștef. Capitalul de 1.000.000 de lei s-a dovedit însă insuficient, pentru a face față nevoilor pieții, şi atunci, sacrificând independența românească, am acceptat să intre în bancă, ca acționari cu suma de lei 1.500.000, pe foştii proprietari ai societății comerciale sătmărene “Szatmari kereskedelmi reszveni tarsasag”, societate desființată după război şi care fusese condusă de Reiter şi Fekete (născut Schwartz). Am mai majorat şi noi, românii, partea noastră cu 500.000 de lei, astfel banca a avut un capital social de 3.000.000 lei.

A luat ființă în bancă o “secție mărfuri” sub conducerea lui Fekete care a condus aşa prost secția, că într-un an am pierdut întreg capitalul social respectiv 3.000.000 lei. Însă acest lucru l-am ținut secret căci banca putea face față plăților, întrucât aveam depuneri frumoase de la țăranii care primeau bani din America, prin secția condusă de mine şi pe care îi convinsesem să-şi lase banii în bancă, ca depuneri cu dobândă.

“Secția Mărfuri” am desființat-o şi cu ea și pe Fekete. A rămas în bancă numai Reiter, iar conducerea băncii a fost încredințată exclusiv dr. Octavian Popp.

Ulterior acestei situații, s-a prezentat la bancă directorul fabricii de mobilă curbată “Unio” din Satu Mare, Jeno Szabò (născut Deutsch), care a propus băncii să cumpere acțiunile fabricii de la proprietarii ei din Budapesta şi să transforme profilul fabricii de lemn curbat într-o fabrică de reparat vagoane de cale ferată. Această propunere era foarte interesantă pentru următoarele motive: materialul rulant al căilor ferate române fusese distrus în timpul războiului; marile ateliere ale C.F.R-ulul erau și ele deteriorate și ministerul comunicațiilor a propus ca reparațiile să fie executate de industriile din țară. Astfel că fabricile particulare aveau o bună ocazie de lucru şi câştig.

Zis şi făcut! Cu banii depuşi de țăranii români la insistențele mele – am cumpărat fabrica, am reutilat-o şi am angajat specialişti de la atelierele căilor ferate maghiare din Debrețin, care atunci erau în gol de producție şi s-a început repararea vagoanelor – la început a celor de marfă. Calea Ferată Română plătea bine executarea reparațiilor şi astfel au început să intre bani în bancă prin fabrica “Unio”. În acest mod, banca şi-a refăcut în scurt timp capitalul social pierdut prin secția mărfuri.

Marile bănci din capitală ca: Banca Românească, Banca Marmorosch Blank ca şi Banca Crisoveloni căutau să înființeze sucursale în reședințele de județ ale țării. Aristide Blank, directorul băncii Marmorosch Blank & Co. găsind în Satu Mare o bancă românească – Casa Noastră – bine organizată și care poseda o fabrică cu frumoase perspective, renunță să înființeze o sucursală în Satu Mare și vine să augmenteze capitalul băncii “Casa Noastră” cu 2.000.000 de lei, banca noastră mărindu-și astfel capitalul la 5.000.000 lei, devenind cea mai mare bancă din nord-vestul Transilvaniei. Ca banca Blank să fie reprezentată în “Casa Noastră”, trimete din Bucureşti, un tânăr funcționar – Mateescu – cu titlu de subdirector.

După patru ani, serviciile conduse de mine în banca “Casa Noastră” erau bine puse la punct și funcționau perfect. Fabrica “Unio” avea 2700 de salariați şi, în afara reparațiilor de vagoane de marfă, la ora respectivă ajunsese să fabrice vagoane de călători de o foarte bună calitate. Într-o bună zi, dr. Octavian Popp, care era director atât la banca “Casa Noastră” cât şi la fabrica “Unio”, îmi propune mai bine zis mă roagă să trec la “Unio”. Întrebându-l pentru ce? îmi răspunde că la “Unio” nu este cine să rezolve corespondența în limba română. L-am întrebat când să trec? iar el mi-a răspuns: imediat. Am înțeles că prezența mea la “Unio” era absolut necesară. Știi câți români eram la acea dată în fabrica “Unio”? Nu vei ghici! Eram tari și mari cinci inși. Observă te rog: fabrica cumpărată cu bani depuși de țărani români și dezvoltată cu bani din buget românesc. Comentariile le las în seama D-tale.”

Sursa: Traian Cavassi, „O viaţă dedicată muzicii şi idealului naţional”.

Nicolae Ghişan

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

Citește și...

Elevii care iau 10 la bac intră gratuit la Untold și Neversea în 2021!

Organizatorii festivalurilor UNTOLD și Neversea continuă și în acest an campania ,,BAC DE 10”. Este o campanie care își dorește, în fiecare an, să...

Vetiş, prima comună din județul Satu Mare conectată la sistemul de plăți online

După lungi demersuri administrative, comuna Vetiș este conectată la sistemul de plăți online a impozitelor și taxelor locale, a amenzilor și altor plăți către...

DOLIU la Primăria Satu Mare. Cine a DECEDAT

Colegii din cadrul Primăriei municipiului Satu Mare anunță cu regret trecerea la cele veșnice a colegului lor Horia Moțiu. Pentru toți cei care l-au cunoscut...

Polițiștii sătmăreni continuă curățenia din trafic

Polițiștii din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Satu Mare au desfășurat o serie de activități de menținere a unui climat de siguranță rutieră, fiind...

Condamnat de autoritățile române, oprit în P.T.F. Urziceni

Polițiștii de frontieră din cadrul P.T.F. Urziceni au identificat și predat autorităților competente un cetățean român, căutat de autoritățile din Satu Mare pentru săvârşirea...