More


    Dispar bibliotecile şcolare?

    =

    Bibliotecile şcolare au o vârstă aproape cu ţara, mai ales cu democraţia! Dacă democraţia nu-i înţeleasă de toată lumea, cei care au trecut prin şcoli şi-au dat seama că biblioteca şcolii a fost şi este (unde-i cazul) o oază de cultură. Păcat, că mulţi au trecut “ca bagajul prin gară” pe la şcoli şi acum decid soarta copiilor, fără a-i sprijini faptic, doar prin vorbe şi promisiuni deşarte, de care s-au cam săturat adulţii, dar şi copiii!

    Concret, au început să dispară din organigrama şcolilor posturi importante pentru buna funcţionare a instituţiei. S-au redus posturi de contabil, de secretar şi de bibliotecar. Secretarul de școală este un pion important în alcătuirea documentaţiei şcolare, în corespondenţă, el nu este cel care duce cafeaua la director sau musafiri! Contabilul are de alcătuit documentaţie la orice lucrare din şcoală (şi sunt lucrări în permanenţă la o şcoală ce se doreşte “şcoală”!).

    Biblioteca nu este o anexă, un depozit al şcolii, ci este primul cabinet şcolar dăruit tuturor elevilor şcolii.

    Mai nou, întâlnesc în şcoli cu 400 de elevi şi cu o sumedenie de cărţi aşezate în rafturi “după telefon”, cu clanţele de la intrare pline de praf şi cu “responsabil” desemnat de director ca “bibliotecar” – un cadru didactic care să facă şi această activitate. Mă întreb, când o face? În pauză, după ore sau în timpul orei, când “bibliotecarul“ este la clasă?
    El nu este degrevat de ore ca directorul!

    Ce activităţi “decontează” “biblioteca? Cum şi când se fac? Să nu se uite că biblioteca a fost şi rămâne cel mai important laborator al unei şcoli! Se dau bani pentru achiziţii de cărţi în fiecare an. Cum se fac acestea? Cine stabileşte ce cărţi se achiziţionează? Ştiu profesorii de această acţiune? Bibliotecile şcolare formează o mare familie a peisajului cultural al localităţii, o adevărată împărăţie a cărţilor.

    Cine n-a iubit cartea, n-a fost prieten cu şcoala şi toată viaţa trăieşte nişte complexe de inferioritate în orice mediu s-ar afla! Cred că mulţi “aleşi” au ocolit şcoala, altfel nu-mi închipui cum cartea – dătătoare de lumină – ajunge la “lada de gunoi” în societate!
    ISJ are probleme mari de rezolvat şi… cam acestea trebuie să stea în atenţia acestei instituţii. Am văzut multe şcoli în viaţa mea, la noi şi în multe ţări. Nu se aseamănă, deşi destinaţia cărţii este aceeaşi: copilul! Trebuie să găsim căile prin care copilul ajunge la carte sau cartea ajunge la copil! Am găsit copii care nu ştiau că în şcoală este bibliotecă. Camera de luat vederi nu minte! Sau întâlnesc copii, duşi cu clasa, la biblioteca judeţeană la o lansare de carte, fără să fie pregătiţi cât de cât, că vor participa la o activitate aparte. Ei se simt în sală “umplutură” şi butonează sau se ridică pe rând şi părăsesc sala! Urât! Lipseşte dialogul axat pe carte cu copii, îndemnul de a-şi crea acasă un colţ al lor cu cărţi necesare şi lucruri utile pregătirii, pe vârste!

    Părinţii au început să strice şcoala, ei arătându-se cei “pricepuţi” în şcoală, dând indicaţii dascălului! Dacă sunt atât de buni, de ce nu s-au făcut profesori?

    Părinţii pot fi mare ajutor copiilor, dar calculat şi cu respectul cuvenit dat şcolii!

    Am amintit lucruri de care ne este ruşine, dar… sunt existente şi ne lovim de ele zi de zi. Le-am amintit pentru dorinţa de a remedia cât se poate şi ce se poate, mai ales ce depinde de noi!



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img