In memoriam: Academicianul Gabriel Ștrempel, sătmăreanul care și-a dedicat viața studierii istoriei culturii românești



“Cu mare tristețe am aflat că a plecat dintre noi un mare prieten al Muzeului Județean Satu Mare, Domnul Academician Gabriel Ștrempel, unul dintre cei mai erudiți cercetători ai literaturii române vechi. Prin sprijinul său, în calitate de director al Bibliotecii Academiei Române, s-a dezvoltat considerabil fondul de carte al bibliotecii muzeului nostru, cu peste 15.000 de volume, periodice și publicații rare, pe care Biblioteca Academiei Române ni le-a donat cu generozitate. Născut la Pomi în anul 1926, elev al Liceului Mihai Eminescu din Satu Mare, a fost devotat cărții și cercetării manuscriselor până în ultimii ani de viață, publicând volume care au intrat în istorie: ”Catalogul manuscriselor românești”, ”Copiști de manuscrise românești până la 1800”, ”Bibliografia românească modernă 1831-1918”. Contribuția sa a fost esențială în inventarierea și cercetarea scrierilor medievale românești. Publicațiile sale despre marele Ierarh Cărturar Antim Ivireanul au constituit materialul documentar fundamental pentru canonizarea Sfântului, în iunie 1992, de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

La împlinirea a 80 de ani, în Editura Muzeului Sătmărean a fost publicat volumul omagial ”In Honorem Gabriel Ștrempel”, lansat în Aula Academiei Române, iar Primăria Municipiului Satu Mare i-a acordat titlul de Cetățean de onoare.

Domnul Academician Gabriel Ștrempel s-a născut în zi de mare sărbătoare – 8 septembrie, Nașterea Maicii Domnului – a avut numele unei mari sărbători și a plecat din această lume tot într-o zi de mare sărbătoare – 1 Decembrie, Ziua Națională a României. Coincidențe Divine! Dumnezeu să-i așeze sufletul în Împărăția Luminii!” este mesajul Muzeului Județean Satu Mare.

Cine a fost Gabriel Ștrempel
Gabriel Ștrempel, unul dintre membrii de onoare ai Academiei Române, s-a născut la 8 septembrie 1926, în localitatea Pomi din județul Satu Mare.

Studiile liceale le-a făcut la Satu Mare și la Pitești, după care a urmat cursurile Facultății de Istorie a Universității din București (1947-1951), fiind licențiat al acesteia. Și-a susținut doctoratul în istorie medievală și paleografie românească în 1967 la Universitatea din Cluj, cu lucrarea ”Copiști de manuscrise românești până la 1800”.

A debutat în 1953, la ”Viața Capitalei”. Ulterior este prezent cu studii și articole în ”Studii și cercetări de bibliologie”, ”Revista bibliotecilor”, ”Buletinul monumentelor istorice”, ”Revue roumaine”, ”Studii și cercetări de documentare și bibliologie”, ”Magazin istoric”, ”Revista de istorie și teorie literară”, ”Manuscriptum”, ”România literară”, ”Tribuna României”, ”Schema et schematisation” (publicația Societății de Bibliologie din Paris) etc.

În 1950 își începe activitatea ca bibliotecar adjunct la Biblioteca Academiei Române, unde a ocupat apoi diferite funcții: bibliotecar principal (1953), delegat cu coordonarea serviciilor unite de documente și manuscrise (1954), cercetător principal și șef al Secției de Manuscrise, șef al Secției de Colecții Speciale, director adjunct (din 1975) și director general (din 1994), conform dicționarului ”Membrii Academiei Române” (2003).

A adus o contribuție majoră la bunul mers al acestei instituții de cultură, la îndrumarea activității de specialitate din cadrul ei, la îmbogățirea colecțiilor, repertorizarea întregii producții de carte, apariția unor volume de mare însemnătate (”Bibliografia modernă a cărții”, patru volume; ”Publicațiile periodice românești”, două volume; ”Catalogul manuscriselor românești”, patru volume ș.a.)

A publicat de-a lungul anilor numeroase lucrări, studii și articole, precum și o serie de ediții critice, între care: Antim Ivireanul, ”Predici” (1962); Antim Ivireanul, ”Opere” (1972 și 1997); Nicolae Costin, ”Ceasornicul domnilor” (1976); Ioan Neculce, ”Opere” (1982); Ioan Neculce, ”Letopisețul Țării Moldovei” și ”O samă de cuvinte” (1986); Axinte Uricariul, ”Cronica paralelă a Țării Românești și a Moldovei” (2 volume, 1993-1994); ”Cronograful tradus din grecește de Pătrașco Danovici” (2 volume, 1998-1999); Ianache Văcărescu, ”Istoria othomanicească” (2001). De asemenea, a colaborat la volumul I din ”Istoria literaturii române”, la volumele I-III din ”Documentele Răscoalei din 1821” ș.a.

Cercetător de vocație, este preocupat în primul rând de înzestrarea istoriografiei cu instrumente de lucru esențiale: bibliografii, cataloage, ediții critice. Toate cărțile lui au devenit imediat lucrări de referință, având un loc privilegiat în mediile de specialitate. Edițiile critice îngrijite de Gabriel Ștrempel au ca obiect atât opere fundamentale, cunoscute din ediții anterioare, dar care sunt reexaminate sistematic, din toate punctele de vedere, inclusiv sub raport textologic (scrierile lui Ion Neculce, Ienăchiță Văcărescu, Antim Ivireanul), cât și alte scrieri semnificative, tipărite pentru prima oară integral, cum sunt ”Ceasornicul domnilor” de Antonio de Guevara, tradus din limba latină de Nicolae Costin, ”Cronica paralelă a Țării Românești și a Moldovei”, atribuită lui Axinte Uricariul, sau Cronograful tradus din grecește de Pătrașco Danovici. A continuat, totodată, inițiativa lui Ioan Bianu de alcătuire a unui catalog analitic al manuscriselor românești de la Biblioteca Academiei.

A fost profesor asociat la Facultatea de Litere a Universității din București și președinte executiv al Fundației ”N. Iorga” de pe lângă Academia Română, director onorific al Bibliotecii Academiei Române, membru de onoare al Academiei Române (din 12 noiembrie 1993), membru al Uniunii Scriitorilor, membru de onoare al Societății de Științe Filologice, membru de onoare al Societății Numismatice Române. Gabriel Ștrempel a fost distins cu Premiul revistei ”Manuscriptum” (1972), Premiul ”Timotei Cipariu” al Academiei Române (1976), Premiul ”Perpessicius” al revistei ”Manuscriptum” (1993), Premiul Uniunii Scriitorilor (1999), Premiul orașului Satu Mare (2000), Premiul Național al Ministerului Culturii (2001). A fost decorat cu Ordinul ”Meritul Cultural” clasa a III-a, cu Ordinul Național ”Steaua României” în grad de Ofițer, cu Medalia ”Mihai Eminescu” ș.a.

Nicolae Ghişan





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts