Starea tragică de acuzare



Românii, la fel ca mai toate popoarele lumii, au trecut în ultimele luni prin stările de urgență și alertă. În aceste zile, criza din sănătate este încununată cu o stare tragică de acuzare. Acuzațiile s-au tranformat în „declarații incendiare”, iar schimburile de replici sunt amețitoare și amenințătoare. Nu mai știe omul din popor pe cine să creadă, în timp ce mor oameni nevinovați din cauza incompetenței și lipsei de reacție urgentă în vederea găsirii unor soluții preventive financiare. Poate ne ajută și Uniunea Europeană? Poate… „Jos Guvernul! Sus Guvernul! Voi sunteți vinovați! Ba voi sunteți vinovați!”- sunt cuvintele imperative pe care le-am auzit de nenumărate ori de-a lungul celor 30 de ani de libertate democratică „prosperă”.

Cum? Parlamentul României, cu cele două Camere, NU a funcționat de-a lungul anilor și NU funcționează cu aleși ai poporului, care poartă fiecare în parte culoarea și însemnele partidelor? Toți parlamentarii au luat parte la marile decizii politice! Fiecare parlamentar a fost și este în continuare responsabil de strategiile de acțiune necesare pentru reformarea sistemelor sociale din România. Pe ce „coclauri” ale mahalalelor Bucureștilor a umblat „Maturitatea dv. politică”, stimați parlamentari ? “ „Politrucii” se dezic de ceilalalți colegi din parlament, de parcă ei nu ar fi avut reprezentanți parlamentari ai partidului din care fac parte, și au început să arunce cu „sulițele” unei judecăți nedrepte retroactive unilaterale. În ce lume trăiți, domnilor acuzatori? Doriți să spuneți că atâția și atâția ani NU ați luat parte la deciziile politice legate de marile probleme existente în sistemul de sănătate și-n învățământ ? Ce-ați făcut în Parlament ? V-ați jucat pe tablete, pe telefonul mobil sau ați adormit pe nesimțite precum găinile, cu cocoș cu tot, pe crengile unui nuc găunos din grădina bunicii?

Unul dintre puținii români care au curajul ,,să spună lucrurilor pe nume”, fără de teama unor condamnări și acuzații nedrepte, în ceea ce privește situația actuală din România, este și conf. univ. dr. N. Grigorie Nicolae: ,,Imoralitatea clasei conducătoare româneşti, care deţine puterea politică de la 1989 încoace, nu este cea mai gravă crimă a ei. Că „s-a furat ca în codru”, că s-a distrus avuţia naţională în folosul străinilor, că s-a năpăstuit ţărănimea, că s-a introdus politicianismul în administraţie, în învăţământ, în sănătate şi în toate sferele vieţii economice şi sociale, că s-a distrus specificul naţional – toate aceste „crime” împotriva siguranţei statului şi toate aceste atentate contra fiinţei neamului nostru, ar putea – după o mult visată mare victorie finală – să fie iertate?

Memoria generaţiilor viitoare va păstra, cum se cuvine, eforturile şi „eroismul poporului nostru” din momentele cruciale ale istoriei – lăsând să se aştearnă uitarea asupra întunecatei epoci care a urmat după anul 1989. Dar cred că este o „crimă”, care nu va putea fi niciodată uitată: anii care s-au scurs după 1989. Ani pe care nu numai că i-am pierdut – dar i-am folosit cu statornică voluptate la surparea lentă a statului românesc modern. Clasa noastră conducătoare, care a avut „frânele” destinului românesc după 1989, se face vinovată de cea mai gravă „trădare” care poate „înfiera” o elită politică în faţa contemporanilor şi în fața istoriei: pierderea instinctului statal și totala incapacitate politică.
Nu e vorba de o simplă „găinărie” politicianistă, de câteva miliarde de lei furate, de corupţie, bacşişuri, demagogie şi şantaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui însăşi existența istorică a neamului românesc: oamenii care ne-au condus şi ne conduc nu mai văd, sunt asemenea unor „piloţi orbi”. Într-una din cele mai tragice, mai furtunoase şi mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult încercata Europă – „luntrea” statului nostru este condusă de nişte „piloţi orbi”. Acum, când se pregăteşte „marea luptă” după care se va şti cine merită să supravieţuiască şi cine îşi merită soarta de rob – elita noastră conducătoare îşi continuă micile sau marile afaceri, micile sau marile bătălii electorale, micile sau marile reforme moarte. Nici nu mai găseşti cuvinte de revoltă. Critica, insulta, ameninţarea – toate acestea sunt zadarnice. Oamenii aceştia sunt invalizi: nu mai văd, nu mai aud, nu mai simt nimic din durerile poporului.” Pentru cei care mai sunteți cu o neîntinată conștiință națională românească, nu uitați versurile memorabile, extrem de actuale și nepieritoare, ale poetului nostru tribun, Adrian Păunescu:,,…Scuipați-vă-ntre voi cum se cuvine/ și-apoi convingeți-vă că e bine. C-ați luat o țară de mai mare dragul/ Și i-ați distrus averile și steagul./ S-ajungem colonia de ocară…”.

Dumitru Ţimerman





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts