More


    Reflecţii despre “Postul Mare” (II)

    - Advertisement -

    Precum afirmasem în articolul precedent, Postul Mare ne surprinde cu o serie de slujbe religioase deosebite, dintre care, la loc de cinste, se găsesc „Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite” şi „Canonul cel mare” al Sfântului Andrei Criteanul. Azi voi stărui puţin asupra „Liturghiei Darurilor”.

    Pe lângă Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur şi Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, în Biserică se mai săvârşeşte o a treia Liturghie, cu o rânduială deosebită, numită „Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite”, care se oficiază doar în perioada Postului Mare. Originea „Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite”, afirmă Pr. prof. dr. Ene Branişte, în lucrarea sa „Liturgica”, trebuie căutată în sec. al IV-lea, cu toate că reglementarea, întrebuinţarea şi generalizarea ei au fost consfinţite abia în sec. al VII-lea, prin canonul 52 al Sinodului Trulan din anul 692. În ceea ce priveşte Postul Mare (Postul Paştilor), trebuie să menţionăm faptul că în primele cinci duminici se săvârşeşte Liturghia Sfântului Vasile cel Mare (precum şi în Joia Mare şi în Sâmbăta Mare), iar sâmbăta (exceptând Sâmbăta Mare), de Buna Vestire şi în duminica Floriilor se săvârşeşte Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur.

    În sec. al IV-lea, Biserica a hotărât ca Liturghiile Sfântului Ioan Gură de Aur şi Sfântului Vasile cel Mare (considerate a fi slujbe de bucurie duhovnicească) să nu se mai săvârşească în toate zilele Postului Mare, care sunt zile de întristare, post şi pocăinţă, ci doar sâmbăta şi duminica (în restul zilelor săvârşindu-se diferite slujbe bisericeşti). Însă, credincioşii care ajunau şi posteau, doreau să se mărturisească şi să se împărtăşească şi miercurea sau vinerea, nu doar sâmbăta şi duminica. De aceea, s-a obişnuit să se păstreze în biserică o parte din Darurile sfinţite la Liturghia de duminică (Trupul şi Sângele Domnului Iisus Hristos), în vederea împărtăşirii cu acestea a credincioşilor în zilele în care nu se putea oficia Liturghia. Întrucât ajunau, credincioşii se împărtăşeau seara, după slujba Vecerniei, printr-un ritual simplu, la început. Astfel, s-a născut ceea ce noi numim astăzi „Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite”, pe care tradiţia a pus-o pe seama Sfântului Grigorie cel Mare sau Dialogul, episcopul Romei (+ 604), deşi alcătuirea rânduielii ei constituie o operă colectivă a întregii Biserici. Rânduiala ei e deosebită de cea a celorlalte două Liturghii prin faptul că e lipsită de Rugăciunea Sfintei Jertfe (Darurile fiind sfinţite mai înainte) şi prin faptul că e combinată cu slujba Vecerniei, care constituie prima ei parte.

    La Liturghia de duminică, preotul va avea grijă să scoată şi să pregătească Sfântul Agneţ (unul sau mai multe) pentru „Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite” ce urmează să se săvârşească în cursul săptămânii care începe. Agneţul este o bucată din prescură, în formă pătrată, pe care se află înscrise iniţialele IS, HS, NI, KA, însemnând „Iisus Hristos biruieşte”. Preotul scoate agneţul înainte de Sfânta Liturghie, la Proscomidie, devenind, prin sfinţire, Trupul lui Hristos, din care se vor împărtăşi preoţii şi credincioşii la timpul potrivit şi în cadrul Liturghiei Darurilor. Agneţul Îl reprezintă pe Domnul Iisus Hristos.

    „Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite”, ne spune părintele Ene Branişte, se poate oficia în toate zilele de rând din Postul Mare (de luni până vineri, inclusiv), în afară de luni şi marţi din prima săptămână a Postului, de Vinerea Mare (din Săptămâna Patimilor) şi de praznicul Bunei Vestiri. La fel procedăm şi noi la Catedrala ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” din municipiul Satu Mare. În trecut, această Liturghie se săvârşea numai la vremea Vecerniei, adică spre seară, când credincioşii puteau întrerupe ajunarea spre a se împărtăşi şi a mânca. Săvârşită în continuarea Vecerniei, Liturghia Darurilor era una vesperală (de seară), după cum arată până astăzi unele din rugăciunile ei: „Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară” sau: „Să plinim rugăciunea noastră cea de seară Domnului”. Astăzi, în bisericile parohiale, „Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite” se săvârşeşte atât dimineaţa, la vremea reglementată pentru Liturghia propriu-zisă, cât şi seara, însă nu de două ori în aceeaşi zi, ci sau dimineaţa, sau seara.

    Mesajul „Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite” este un îndemn la pocăinţă, la reflecţie, la meditaţie asupra stării în care ne găsim, privită ca o trambulină spre viaţa veşnică. Prin urmare, credincioşii se îndreaptă spre biserică, având inimile smerite, fiind dornici de a-şi mărturisi păcatele şi de a se împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului Iisus Hristos, ca hrană, ca merinde pentru veşnicie, după exprimarea Sfântului Vasile cel Mare. Liturghia Darurilor constituie o slujbă specială în cadrul cultului divin public al Bisericii, iar credincioşii o apreciază la adevărata ei valoare, dovadă fiind prezenţa lor numeroasă la biserică. În cadrul acestei Liturghii se folosesc mult lumânările, pe care preoţii le poartă în mâini. De altfel, lumina lumânării reprezintă lumina lui Hristos. Domnul Hristos este „Lumina lumii” (Ioan VIII; 12). El este Lumina adevărată spre care tindem în veşnicie şi, totodată, este Cel Care ne călăuzeşte spre această Lumină, ferindu-ne de rătăcire. Lumina lumânării constituie şi un semn al poziţiei verticale a creştinului în raport cu Dumnezeu şi cu semenii; oricum am ţine lumânarea, flacăra tinde mereu în sus. Postul Mare este o perioadă în care ne pregătim trupeşte şi sufleteşte pentru praznicul praznicelor, adică pentru Învierea Domnului. Dacă la Liturghia Darurilor privim lumânarea arzând, la Înviere vom vedea însăşi Lumina lumii, pe Hristos înviat din morţi, răspândind lumină pretutindeni şi dând viaţă tuturor.

    Preot dr. Cristian Boloş



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img