More


    Caleidoscop muzical – incursiuni în cultura muzicală a lumii – Din Chile către minunata lume muzicală din My Fair Lady

    =

                Părăsim Deșertul Atacama cu desagele pline de comorile cultural – spirituale acumulate, urcându-ne în ”racheta timpului” cu destinația Londra.         ”God Rest Prince Philip and Bless the Queen”, a reprezentat ideea comună  prin care edițiile de weekend ale celor mai mari publicații din Regatul unit al Marii Britanii, au omagiat perechea regală engleză; un prinț consort care a uimit lumea întreagă prin umorul și discreția (caracteristice marilor personalități regale ale lumii) și o regină, care cu demnitate și discreție și-a îngroapat soțul, după o căsătorie fericită de mai bine de 73 de ani, REGINĂ care rămâne în continuare sub vitregiile vremurilor, acel stâlp moral pentru toți englezii de pretutindeni … și nu numai, două modele de viață care de-a lungul a șapte decenii au reprezentat perechea model din societatea londoneză. Da vom merge la Londra … în Londra secolului al XIX-lea … o Londră minunată prin strălucirea recepţiilor de la Curtea Regală, prin minunata ceremonie de schimbare a gărzii imperiale de la Buckingam Palace, prin cursele de cai de la hipodromul Ascot, dar şi prin suferinţa sărăciei sub toate formele, prezentă în toate clasele sociale; de la izul de praf şi mizerie lăsat de florăresele şi gunoierii din faţa Operei, „asortate” cu înjurăturile birjarilor şi gunoierilor beţi, până la snobismul şi incultura multora dintre membrii „onorabili” din înalta societate;  putând simţi câteodată şi câte un strop de solidaritate al tuturor  „protagoniştilor sociali” în faţa suferinţei pline de angoasă a străzii londoneze a vremii.

              Aici, în aceste vremuri a fost filmată una dintre cele mai frumoase capodopere ale filmului muzical american, My Fair Lady, o adaptare muzical – cinematografică a romanului ”Pygmalion” de George Bernard Show, cu o partitură semnată de Frederick Loewe, pe un libret scris de Alan Jay Lerner.

    Născut la Viena în data de 10 iunie 1901, Frederick Loewe fiul lui Edmond şi al lui Rosa, va intra în curând în atenţia lumii teatrului şi filmului muzical american şi mondial printr-o serie de succese, având imprimată încă de la început pecetea geniului muzical. Începând studiul muzicii la Berlin cu marele pianist-compozitor italiano-german Ferruccio Busoni, continuând cu Eugen d’Albert şi compozitorul  Emil von Rezniek, el pleacă în cele din urmă în America unde vrea să devină un mare pianist, cunoscând în schimb realitatea dură a vieţii omului simplu, câştigându-şi existenţa ca şi cowboy, apoi ca boxer profesionist, aceste experienţe formându-i stilul de a privi viaţa şi de a-şi compune viitoarele scenarii.

    În 1942 îl cunoaşte pe libretistul Alan Jay Lerner, primelor comune încercări nereuşite, The life of the party (1942) şi What’s up, urmând The day before spring (1945) care cuprindea piesa „You haven’t changed at all”, dar și primul succes Brigadoon, şi balada clasică, romantică Almost like being in love.            După al doilea mare succes, Paint your wagon (1951), cuprinzând piesele „They call the wind Maria”, „I talk to the tress” şi „Wandrin’ star”, având premiera pe Broadway în anul 1956, este lansată producţia de mare succes My fair lady, un scenariu de muzical care a făcut mare vâlvă în istoria genului.

             My fair lady, reprezintă semnalul unei societăţi în căutare de valori şi modele, în hăţişurile unei acute dezrădăcinări sociale şi morale ale indivizilor, aceştia suferind într-o mai mare sau mai mică măsură, sentimentul înstrăinării, frustrării şi negăsirii propriei identităţi, aceste tare afectând inclusiv și celula de bază a societății – familia.

            Astfel pe tot parcursul piesei se petrec tensiuni între clase sociale antagonice, bogaţi şi săraci, oameni educaţi şi needucaţi, credincioşi şi păgâni; practic având de – a face cu un strigăt al străzii într-un continuu conflict, la care participă toate categoriile sociale, o stradă care nu are timp să se oprească asupra problemelor membrilor ei, care lansează legi şi mode proprii și care îşi impune propriile reguli cerând ca ele să fie respectate şi urmate.

              În această conjunctură, o  florăreasă pe nume Eliza –  fata gunoierului Alfred P. Doolittle –

    visează să ajungă o distinsă doamnă vânzătoare într-o florărie de lux, şi interesată de ideea domnului profesor Henry Higgins – renumit fonetician englez – îi cere acestuia s-o înveţe să vorbească corect limba engleză.

             Uimit de curajul fetei, profesorul Higgins acceptă provocarea pariind pe succesul experimentului care se va derula pe o perioadă de şase luni, până într-acolo încât are curajul de a o prezenta la Balul Ambasadorilor desfăşurat la Buckimgam Palace.

            După un şir de întâmplări hazlii prin descoperirea slăbiciunii umane în toate faţetele sale, îmbinate în mod sublim cu fapte eroice de autodepăşire, de mari cuceriri şi depăşiri de situaţii spectaculoase, „prostuţa şi necioplita” florăreasă din Convent Garden va uimi o lume întreagă devenind o adevărată lady, urmând ca-n episoadele următoare să vă prezint un periplu de macro şi micro metamorfoze a străzii londoneze de la sfârșitul secolului al XIX-lea, sub Marca ”My fair lady”.

    Valeriu IOAN   



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img