Comuna Ciumești, este asezată în partea vestică a judeţului, la o distanţă de 50 km de reşedinţa de judeţ şi 13 km de Carei, teritoriul administrativ al comunei prelungindu-se până la graniţa cu Ungaria. Localitatea actuală a fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1306.
Localitatea Ciumeşti se situează pe vatra unor aşezări umane din epoca bronzului. În anii ’60, dintr-un mormânt princiar celtic, a fost adus la suprafaţă un coif de fier, cu o pasăre de pradă, artefact extrem de rar pe plan mondial, originalul a fost transportat la Bucureşti, o copie se găsește expusă în secţia de Arheologie a Muzeului Judeţean Satu Mare.
În timpul unor săpături pentru construirea unor grajduri, un sătmărean descoperă, întâmplător, un coif din fier încoronat cu un şoim, o cămaşă de zale din fier, cnemide, fibule din bronz, un inel, două brăţări şi câteva vase din lut, artefacte ce arătau că în această zonă trăia o importantă comunitate celtică. „Coiful celtic de la Ciumeşti face parte din echipamentul unei căpetenii. Piesele mai importante sunt: cămaşă de zale şi apărătoare de picior care au fost fabricate în Grecia pe mărimea proprietarului. Asta înseamnă că defunctul a fost mercenar în luptele între oraşele greceşti şi s-a reîntors în ţara de baştină. În zona Careiului avem una dintre cele mai importante centre de putere celtice din estul Europei, multe cimitire şi aşezări.Au mai fost descoperite 35 de morminte celtice, precum şi vestigiile unei aşezări.
Ciumeştiul a făcut parte din domeniul neamului Kaplony, iar ulterior din proprietatea descendenţilor acestui neam, familia Csomaközy. Pe lângă ei, au mai posedat teritorii importante în localitate familiile înrudite: Károlyi, Vetési şi Bagosi.
După familiei Csomaközy în anul 1768, domeniile din localitate au revenit familiei Mészáros, care a întreprins o campanie de colonizare şvăbească. La începutul secolului XX, cei mai importanţi proprietari au fost conţii Degenfeld. Biserica reformată Ciumești, este o construcție ce datează din secolul al xv -lea, este uninavica, cu absida pentagonală sprijinită de contraforturi în două trepte. Ferestrele din peretele sudic, au deschidere ogivală, iar turnul clopotniță din lemn, este asezat la intrarea în biserică, în partea de vest a clădirii, alcatuind un fel de pronaos. Prezintă asemănări cu biserica romano-catolica din satul Ady Endre.
Sub sanctuarul bisericii, se găsește cripta familiei nobiliare din localitate. Biserica reformată Berea, construită în cursul secolului al XV- lea, a suferit de-a lungul timpului puternice transformări și se remarcă prin fresca medievală, singura pastrată în judetul Satu Mare, care este contemporană primei faze de construcție a bisericii și o reprezintă pe Fecioara Maria, Împărăteasa Cerurilor. Este o pictură foarte frumoasă, privind trăsăturile feței Maicii Domnului, gândul ne duce la frescele italiene din perioada Renașterii. Sub fragmentul de frescă, ce este datat în secolul al XV-lea sau chiar la sfârşitul secolului al XIV-lea, a ieşit la iveală un strat anterior de frescă. Sanctuarul medieval a fost dezafectat în anul 1733 şi deja câteva decenii mai târziu, în anul 1766, edificiul suferă noi modificări radicale, după informaţiile conţinute de inscripţia de pe peretele nordic al navei.
Nicolae Ghișan
