More


    Cum să iubești sute de copii sau despre harul de a fi dascăl

    - Advertisement -

    Fiindcă nu mai e mult până începe noul an școlar, acum câteva zile, am ”răsfoit” internetul încercând să-mi potolesc o curiozitate. Câte postări sunt dedicate dascălilor excepționali și câte profesorilor slabi, incompetenți sau corupți? Raportul a fost unul bunicel, așa cum mă așteptam, de circa șapte la trei. Eu însămi am foarte mulți colegi de breaslă care sunt dascăli minunați, total dedicați și ne fac cinste. M-a îngrijorat însă faptul că nu îi regăseam nicăieri pe cei care nu fac parte din cele două categorii, acei profesori (spun eu) mediocri, pentru care școala este doar o modalitate facilă de a-și construi o carieră, de a avea acces la notorietate și putere.

    În aceste rânduri nu doresc să mă adresez acestora, ci acelor tineri care visează să îmbrățișeze meseria de dascăl. Trebuie să le spun, în primul rând, că aceasta nu este o meserie, este o vocație, un har. Dacă chiar și pentru un moment se vor gândi la ea ca la un simplu ”job”, ar trebui să-și schimbe opțiunea imediat. Avem destui profesori care merg zilnic la serviciu ca să își bifeze orele de muncă, dar să nu uităm că avem și mulți alții pentru care a fi dascăl este un mod de viață. Dacă nu ar exista aceștia, de unde ar răsări atâția tineri premianți, sclipitori în diferite domenii, despre care se vorbește în lumea întreagă? Cei ce vor să fie dascăli, ar face bine să se gândească de două ori, înainte de a deveni prăfuiți, morocănoși și ironici, la o catedră în fața căreia toți stau drepți, cu teamă dar fără pic de bucurie.

    Chiar dacă ești foarte bine pregătit profesional, și ai o vastă experiență în domeniul tău, asta nu îți garantează că vei fi un dascăl de excepție. Vei putea fi doar un profesor-orator, care-și expune cunoștințele în timpul serviciului, care își face bine norma. Este foarte important să îți predai eficient materia, să găsești metode cât mai interesante și atractive pentru a-i face pe tineri să acumuleze informația pe care dorești să le-o transmiți, dar este mult, mult mai important ca, pe lângă toate acestea, să nu uiți să formezi caractere, să modelezi suflete în care să știi să semeni speranță și încredere. Cunoștințele se vor putea extrage din nenumărate surse, pe întreaga perioadă a vieții, dar caracterul unui tânăr va condiționa, în cea mai mare măsură, drumul său către succes.

    Aici se diferențiază dascălii de excepție de profesorii mediocri, pentru că responsabilitatea e foarte mare. Nu îți poți permite să greșești! Fiecare discipol e unic, iar o metodă, o soluție, nu poate fi universal valabilă. Unii pot sări mai sus, pentru alții, este uriaș și un pas mic de tot. Tu trebuie să te apleci cu același efort și pasiune asupra fiecăruia, să-l asculți și să-l înțelegi, uneori dincolo de cuvinte.

    Un dascăl excepțional este fără doar și poate un om sensibil, care arde, suferă, se frământă, radiază pentru fiecare eșec sau realizare prin care trec copiii săi. Este un om care își consumă frenetic gândurile și sentimentele pentru a putea zâmbi peste dezamăgiri, pentru a se ridica după înfrângeri, pentru a încerca să găsească răspunsul corect și drept la orice întrebare.

    Harul de dascăl te face să înveți toată viața de la elevii tăi. Să pui deoparte ceea ce ai luat de la fiecare, iar această comoară, cu fiecare an mai bogată, să o împarți cu bucurie următorilor învățăcei, de la care, desigur, mai ai multe de învățat. Nu vei avea mereu victorii, nu vei reuși să faci semi-zei din toți discipolii tăi, dar fiecare mic omuleț care își va găsi drumul, vegheat de tine, te va face să simți că ți-ai împlinit visul. Vei zâmbi ușurat și o vei lua de la capăt cu un tânăr rebel, cu unul timid, cu un neînțeles, cu un ambițios, cu un vorbăreț, cu unul excentric și… cu mulți alții.
    Cred că fiecare dintre noi a avut un dascăl de suflet care ne-a rămas pentru totdeauna în amintire, căruia îi mulțumim de multe ori în gândul neștiut de nimeni, pentru lucruri dăruite pe care le-am păstrat și care ne-au făcut să creștem. De la care știm că respectul, încrederea și recunoștința se învață cu multă trudă și nu trebuie pierdute niciodată. Care ne-au arătat cât de importantă și puternică este legătura și iubirea dintre oameni – o unealtă magică cu ajutorul căreia putem muta munții din loc.
    Un dascăl de excepție nu impune, nu comandă, nu dictează. El oferă, se joacă, provoacă, propune alternative, deschide perspective, încurajează, caută lucrurile cele mai bune ascunse în ființa discipolilor săi și le scoate la lumină. El va întinde mâna tuturor, dar nu pentru a-i sprijini să meargă teleghidați pe același drum, ci pentru a le arăta, că în zare, se văd multe drumuri frumoase și fiecare poate să și-l descopere pe al său.
    Un părinte are unul sau doi copii pentru toată viața, un dascăl bun are în fiecare an zeci de copii cărora ar trebui să le fie alături pentru toată viața. E greu. Dar nu e frumos, e miraculos! Un dascăl care nu a pierdut degeaba nopți și zile dedicate discipolilor săi este acel dascăl care le-a dăruit pentru totdeauna picături de suflet. Ei le vor păstra un timp doar pentru ei, apoi le vor împărtăși cu alții, iar aceia, din nou cu alții, până când sufletul dascălului va ajunge departe, departe în lume și timp. Aceasta este menirea. Așa se poate împlini harul primit.

    Ina Hudea



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img