More


    În ţinuturile sătmărene vinul ocupa un loc de frunte în nomenclatorul de produse al rentei feudale

    - Advertisement -

    Datorită diversificării formelor de relief, a solului pe teritoriul nord-vestic al țării și al județului Satu Mare una dintre preocupările agricultorilor sătmăreni este cultura viței de vie. Această preocupare tradițională este practicată de strămoșii noștri din cele mai vechi timpuri, ceea ce ni se confirmă din nenumăratele documente istorice de-a lungul vremii.

    Primele însemnări privind cultivarea viței de vie în județul Satu Mare datează din anul 1237. Privilegiul din 1264, dat orașului Satu Mare, conferă locuitorilor orașului dreptul exclusiv de crâșmărit liber al vinului. Dregătorilor și altor străini de oraș li se interzice accesul în oraș pentru a-și crâșmări vinul. În privilegiul din 1271, acest drept este confirmat oaspeților (hospites) din Satu Mare, arătându-se că „vameșii și pivnicerii (numiți cliciarii n.n.) în slujbă în satul Sătmar să nu poată și să nu le fie îngăduit a-i supăra pe ei (oaspeții n.n.)”. Rolul culturilor viticole în evul mediu dezvoltat în cadrul economiei feudale este foarte important.

    Vinul ocupa un loc de frunte în nomenclatorul de produse al rentei feudale. Acest lucru se poate sesiza din conscripțiile urbariale din 1569 și 1578 ale domeniului Satu Mare. Merită de remarcat una dintre zonele viticole ale județului Satu Mare: Grădina Viilor din Carei se află în partea sud-vestică a județului, la o altitudine de 130-140 m, având o suprafață de 120 de hectare. Din punct de vedere geografic se găsește la întâlnirea a trei regiuni: zona nisipoasă a Nirului, câmpia râului Crasna și câmpia râului Ier.

    Un document mai puțin cunoscut, este „Privilegiul, legea și administrarea dealului viilor, date de contele Károly – domnilor proprietari”, în anul 1714, în care se arată necesitatea refacerii viilor din jurul orașului Carei, deoarece aceste vii aduc mari beneficii locuitorilor din oraș și castelului grofului Károlyi Sándor. Viile s-au aflat într-o stare deplorabilă mai ales după 1700, probabil datorită războaielor purtate de Francisc Rákóczi în aceste părți, împotriva austriecilor, în perioada 1703-1711. În acest an contele a donat din moșia lui 120 de hectare de pământ în scopul cultivării viței de vie. Din privilegiul dat de el reiese că scopul donației este atenuarea mizeriei poporului rezultată din repetatele războaie petrecute în vremea aceea precum și de creșterea repetată a impozitelor. Fiecare locuitor al orașului, dar și străinii au putut ocupa parcele. În cazul plantării și cultivării corespunzătoare a viței de vie, timp de zece ani au fost scutiți de impozite. Soiurile de vie cultivate în zonă pe parcursul secolelor XVIII-XIX au fost: Malosa albă și neagră, Bakator, Góhér, Erdei, Alföldi, Rajnai Rizling, Furmint, Burgundi, Fehér szőlő și Boros szőlő. În marea majoritate soiurile altoite au fost aduse din județul Bihor, mai ales de la Săcuieni.

    Vinăritul nu este doar o tradiție, ci o adevărată credință. Oamenii locului spun că vinul nu este o băutură alcoolică oarecare. El are suflet, iar în unduirea lui prin pahare, se poate întrezări o adevărată poveste.Această poveste se poate savura cu adevărat în cramele și beciurile existente în apropierea culturilor viticole.

    Sursa: Tóth Zoltan – Satu Mare – Studii și Comunicări, nr. XXXIII/II, 2017

    Nicolae Ghișan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img