Gheorghe Miculaș s-a născut pe data de 25 martie 1874 în Ciumești, o localitate asezată în partea vestică a judeţului, la o distanţă de 50 km de reşedinţa de judeţ şi 13 km de Carei, teritoriul administrativ al comunei prelungindu-se până la graniţa cu Ungaria. Localitatea actuală a fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1306.
Gheorghe Miculaș a urmat clasele primare în Ciumești și în Carei, iar liceul și Bacalaureatul le-a absolvit la Oradea. A absolvit Facultatea de Teologie la Universitatea din Budapesta în 1898, unde a luat și doctoratul în Științele teologice, la 30 iunie 1903. În anul 1901, a fost numit actuar secund la oficiul diecezan, iar în 1903 a fost numit vicecontabil la Oficiul administrativ al fundațiilor diecezane.
În 1904 a fost investit ca prefect de studii la Seminarul diecezan și ca profesor în Științe pedagogice la Școala normală diecezană. În 1905 a devenit vicerector al aceluiași seminar, membru al Tribunalului matrimonial diecezan și al Comisiei mixte pentru pensionarea învătătorilor din județul Bihor. La 26 iunie 1915, a fost numit director al Școlii normale diecezane, iar în septembrie 1915 a fost numit canonic al Capitlului Catedral și rector al Seminarului diecezan.
La 1 Decembrie 1918 a fost prezent la Alba Iulia, ca reprezentant al instituţiilor şcolare orădene, dar fusese ales şi membru al Comitetului Executiv al C.N.R. Oradea şi Bihor. Revenit de la marele act național, a pus în practică ordinele date de Consiliul Dirigent, în ceea ce privește predarea în limba română și eliminarea limbii maghiare împreună cu geografia, istoria și constituția Ungariei din școlile primare, înlocuindu-le cu istoria, geografia și constituția „țărilor” locuite de români.
În anul 1919, după intrarea armatelor române, este numit director regional al învățământului românesc în Bihor. În timpul mandatului său, ferma de la Ioșia a Seminarului a devenit foarte productivă și excelent organizată, toate acestea în folosul seminariștilor.
Rămâne în funcția de director până în anul 1925 dar, la începutul anului 1929, în urma alegerii ca senator a canonicului Augustin Maghiar a preluat din nou conducerea. Din 1922 devine prelat papal şi rector al Academiei Teologice din Oradea. A făcut parte din comitetul de onoare al Reuniunii de cântări „Hilaria”.
România Mare i-a răsplătit eforturile, fiind decorat cu ordinele „Coroana României” în grad de ofiţer (1922), „Steaua României” în grad de comandor (1930) și „Răsplata Muncii” (1931). În 29 iunie 1923 este ales vicar episcopal de Oradea, deţinând şi funcţia de rector al Seminarului diecezan. În 21 iunie 1933 a fost numit protonotar apostolic ad instar participantium.
A trecut la cele veşnice în 12 aprilie 1943, în satul natal Ciumești.
Sursa: wikipedia ; Viorel Câmpean – Povești din tracutul Sătmarului
Nicolae Ghișan
