More


    A fi sau a nu fi creştin

    - Advertisement -

    Mântuitorul nostru Iisus Hristos Se îndrepta, urmat de Sfinţii Săi Apostoli, spre Ierusalim. Domnea o tăcere deplină. Nimeni nu cuteza să-L întrebe ceva. Ba mai mult, ne spune Sfânta Evanghelie (din duminica a cincea din Postul Mare, Marcu X; 32-45), toţi cei din jurul Lui “erau uimiţi şi se temeau”. Parcă prevesteau cele ce aveau să se întâmple. Această atmosferă apăsătoare este risipită, la un moment dat, de vocea blândă a Mântuitorului: “Iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor. Şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia”. Vorbise despre Sine. Despre pătimirile Sale. Despre “cele ce aveau să I se întâmple”. Urmează o tăcere parcă şi mai adâncă. Doi dintre Apostoli, Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, se apropie de Iisus, adresându-I o rugăminte: “Doamne, dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta, şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta”. Răspunsul lui Iisus vine imediat: “Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu?” “Putem!”, au zis ei. Şi Iisus continuă: “Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea, şi cu botezul cu care Mă botez vă veţi boteza. Dar a şedea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu este al meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit”.
    Ce dialog impresionant! Se rostesc cuvinte încărcate de o bogată semnificaţie: “Paharul” şi “Botezul”. Nu peste mult timp, Iisus avea să Se roage atât de fierbinte în Grădina Ghetsimani: “Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti… Părintele Meu, dacă nu este cu putinţă să treacă acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta” (Matei XXVI; 39, 42). Aceste cuvinte ne duc cu gândul la frumoasa poezie a lui Vasile Voiculescu, intitulată, atât de sugestiv, “În Grădina Ghetsimani”: “Iisus lupta cu soarta şi nu primea paharul…/Căzut pe brânci in iarbă, Se-mpotrivea într-una./Curgeau sudori de sânge pe chipu-I alb ca varul/Şi-amarnica-I strigare stârnea în slăvi furtuna”. El este Mântuitorul nostru, al întregului neam omenesc, dintotdeauna şi de pretutindeni, Cel Care ne-a izbăvit din robia păcatului, a diavolului şi a morţii prin Jertfa Sa pe Cruce, din dragoste pentru noi. “Paharul” simbolizeazã chinurile şi suferinţele la care va fi supus. Este un pahar al durerii. Un pahar al lacrimilor. Iisus va lua asupra Sa durerile noastre şi cu suferinţele noastre Se va împovăra. Va fi străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El va fi pedepsit pentru mântuirea noastră, dar prin rănile Lui toţi ne vom vindeca (vezi Isaia 53; 4-5). Cât de frumos scria Sfântul Atanasie cel Mare: “Dumnezeu S-a întrupat pentru a îndumnezei pe om. Dumnezeu Se face om, ca omul sã poată deveni Dumnezeu. El a răbdat batjocura de la oameni şi moartea, pentru ca noi să moştenim nemurirea şi stricăciunea”. Fiul lui Dumnezeu “S-a fãcut pe Sine asemenea smeritului nostru trup, spre a ne face pe noi asemenea chipului slavei Sale”, zice şi Sfântul Vasile cel Mare. Botezul amintit este “botezul sângelui”. Iisus Îşi va vărsa sângele Sãu pe cruce pentru mântuirea noastră. Şi de acest botez al sângelui se vor împărtăşi, în veacurile următoare, nenumăraţi martiri, care au primit cu bucurie moartea pentru credinţa în Hristos. Însuşi Mântuitorul spusese: “Cine îşi va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va mântui” (Marcu VIII; 35, Matei X; 39, Luca IX; 24).
    Apostolii puteau şi chiar se vor împărtăşi din acelaşi pahar al suferinţei şi de acelaşi botez al sângelui cu Mântuitorul, dar accesul în Împărăţia lui Dumnezeu este permis doar celor care îşi trăiesc viaţa în conformitate cu poruncile şi voia lui Dumnezeu, ca adevăraţi creştini şi imitatori ai lui Hristos. Vorbind despre Judecata viitoare, Iisus conchidea: “Şi vor merge cei păcătoşi la osânda veşnică, iar cei drepţi la viaţa veşnică” (Matei XXV; 46). Şi tot El ne descoperă încă un mijloc prin care putem ajunge în Rai: “… care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru. Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi”.
    În multe feluri ne putem dovedi slujitori ai semenilor. În multe moduri ne putem dovedi vrednici de a purta numele de creştin, de a fi următori ai lui Hristos. “A fi sau a nu fi creştin” – aceasta este chestiunea asupra căreia doresc să mă opresc acum. Prin Taina Sfântului Botez ne înscriem numele în “Cartea vieţii” lui Dumnezeu, căci, cu acest prilej, primim un dar de mare preţ: cinstitul nume de creştin şi devenim membri ai Bisericii lui Hristos. Botezul este uşa de intrare în Biserică. Totodată devenim “hristoşi”, adică unşi ai lui Dumnezeu, unindu-ne cu El şi “hristofori”, adică purtători de Hristos. Fiecare creştin botezat Îl poartă în sine pe Iisus. Dacă ne întrebăm ce este esenţial pentru un creştin, putem răspunde că esenţial este să împlinească voia lui Dumnezeu, să-şi dovedească credinţa în Dumnezeu prin fapte bune şi iubire, să fie un om al rugăciunii, al dragostei, al omeniei. “A fi creştin, zice Sfântul Grigorie de Nyssa, înseamnă a urma sau a imita pe Dumnezeu”. Însă, urmarea lui Hristos nu este un lucru uşor, deoarece Fiul Fecioarei din Nazaret, afirmă P.S. Dr. Irineu Pop-Bistriţeanul, reprezintă culmea sfinţeniei, icoana cea mai frumoasă a desăvârşirii morale. Să jertfeşti pentru binele oamenilor viaţa ta întreagă, să alini suferinţele, să mângâi sufletele amărâte şi împovărate, iar în schimb să culegi numai nerecunoştinţă şi ură şi totuşi să rămâi smerit şi senin – nimic nu poate fi mai măreţ pe acest pământ. Din ceasul naşterii Sale şi până la moartea pe Cruce, Iisus n-a fost lipsit de durere. Prin viaţa Sa ne-a învăţat răbdarea, de care avem nevoie pentru a ne duce până la capăt crucea şi necazurile vremelnice şi pentru a intra împreună cu El în bucuria cea veşnică. “Calea lui Dumnezeu, spune Sfântul Isaac Sirul, este crucea de fiecare zi. Nimeni nu s-a urcat la cer vreodată cu răsfăţul”. Nu este de mirare că filosoful francez Pascal, privind la viaţa lui Iisus, plin de emoţie a aşternut pe hârtie următoarele cuvinte: “Iisus Hristos a fost blând, răbdător, plin de iubire, Sfânt, Sfânt, Sfânt până la Dumnezeu şi fără nici un păcat. O, cum a venit El în faţa lumii cu minunată măreţie!” Pe de altă parte, Nietzsche afirmase: “A existat un singur Creştin. Şi Acela a murit pe Cruce”. A avut el oare dreptate? Eu spun că nu! Dar adevăratul creştin este acela care Îl urmează şi-L imită pe Hristos, care retrăieşte viaţa lui Iisus în a sa prin ascultare, smerenie, rugăciune şi iubire. În tot ceea ce facem, să ne dorim a fi plăcuţi înaintea lui Dumnezeu (Sfântul Efrem Sirul). Cineva l-a întrebat pe un bătrân părinte al pustiului, pe Avva Pimen: “Cum trebuie să trăiască un om?” Bătrânul i-a rãspuns: “Să ne uităm la Daniel proorocul; nu s-a aflat asupra lui o altă vină decât numai că Îl slujea pe Domnul Dumnezeul său”. A fi plăcuţi lui Dumnezeu, iată fericirea noastră. A fi uniţi cu El, iată menirea noastră.
    Din nefericire, în ziua de azi, mulţi suntem creştini numai cu numele, nu şi cu fapta. Prin păcatele săvârşite Îl alungăm pe Dumnezeu din viaţa noastră, iar locul Lui este luat de diavolul, care ne conduce spre pierzare. Şi aceasta se întâmplă cu buna noastră ştiinţă. Ne complacem în falsa fericire pe care ne-o oferă cel rău şi treptat-treptat ne înstrăinăm de Dumnezeu şi de Biserica Sa. Abia când Dumnezeu ne trimite o încercare ne trezim la realitate şi ne întoarcem la El. Unii. Alţii rămân pe mai departe în rătăcirea lor. Iată ce înseamnă “a nu fi creştin”.
    Orice creştin îşi are crucea lui, pe care o poartă până la mormânt. Dacă vrem să ajungem în Împărăţia Cerurilor nu trebuie sã ocolim scara cerească, Crucea Domnului nostru. Însuşi Mântuitorul S-a suit întru mărirea Sa pe această scară. Un Părinte bisericesc spune: “Dacă Dumnezeu îţi trimite încercări înseamnă că te vrea în rândul drepţilor”. Nu există un drum mai scurt şi mai sigur către Rai decât “drumul Crucii” (Pr. Prot. Alexandru Tincu). Îi auzim pe unii oameni spunând: “M-a bătut Dumnezeu!” Dar Dumnezeu este un Tată bun şi iubitor, Care nu-Şi bate copiii. Unele din suferinţe sunt îngăduite ca pedeapsă pentru păcatele săvârşite, iar altele spre a ni se pune la încercare credinţa şi dragostea faţă de Dumnezeu, ca prin ele să ajungem la fericirea veşnică. Iată de ce, credinciosul evlavios vede în aceste încercări darul lui Dumnezeu şi felul cum trebuie să-I urmeze Mântuitorului Hristos. La un loc de pelerinaj se imita imaginea înălţării lui Iisus la cer. S-au săpat în piatră chiar urme omeneşti. În locul de unde încep aceste urme şi urcă spre înălţimile muntelui este sculptat un înger care arată cu o mână spre cer, iar cu cealaltă spre urmele de pe pământ. Îngerul parcă ar vrea să ne spună: “Dacă vreţi să ajungeţi sus, umblaţi pe urmele lui Iisus Hristos”. Precum Crucea lui Hristos, zice Filaret, Mitropolitul Moscovei, “este uşa Împărăţiei pentru toţi oamenii, tot aşa crucea creştinului este cheia Împărăţiei pentru fiecare fiu al lui Dumnezeu”.
    Mulţi dintre noi, mai cu seamă în clipele de cumpănă ale vieţii, obişnuim să ne plângem că nu ne mai putem duce crucea, că e prea grea, că Dumnezeu exagerează şi ne dă mai mult decât putem duce sau decât merităm. Însă, adevăratul creştin, care Îl poartă pe Hristos în inima sa (Avva Leontie), este un permanent purtător de cruce şi atât cât îi este cu putinţă “Îl imită pe Hristos prin cuvinte, prin fapte şi prin gânduri” (Sfântul Ioan Scărarul).
    Ca atare, să purtăm cu vrednicie numele de creştin primit la Botez, convinşi fiind că suntem urmaşii lui Hristos, dacă-I imităm viaţa, împodobindu-ne sufletul cu virtuţi. Să dea Bunul Dumnezeu să putem spune împreună cu Sfântul Apostol Pavel: “M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa mea de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine” (Galateni II; 20).



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img