Puțină lume știe că prima adunare generală a Societăţii pentru fond de teatru român din Transilvania a avut loc la Satu Mare, în 1872. Acest demers a asigurat un cadru oficial pentru întemeierea unei instituţii teatrale româneşti. Unul dintre exponenţii acestei mişcări a fost şi omul de cultură sătmărean Alexandru Frenţiu, în casa căruia are loc prima adunare generală a societăţii, în zilele de 1 şi 2 mai 1872.
Alexandru Ferenţiu (n. 1 aprilie 1840 – d. 15 aprilie 1892), avocat, a găzduit în casa lui prima bibliotecă românescă, a lui Petru Bran. Primul profesor de limba şi literatura română din Satu Mare a încropit şi prima bibliotecă în limba română. Alungat de la Liceul Regesc, Petru Bran şi biblioteca lui şi-au găsit un loc de refugiu în casa avocatului Alexandru Ferenţiu. În casa lui de pe strada Mircea cel Bătrân nr. 8 a continuat să funcţioneze prima societate de lectură românească din Satu Mare.
Din istoricul Teatrului de Nord
Teatrul de Nord funcţionează într-o clădire construită în 1889, în stil neoclasic, cu un etaj. Faţada, realizată în trei registre, din care cel din centru este decroşat în profil semicircular, cu un acoperiş cupolă, are la parter un pridvor susţinut de patru stâlpi. Ferestrele faţadei sunt boltite şi au un ancadrament terminat în partea superioară cu frontoane triunghiulare decorative. Sala de spectacole a fost construită să cuprindă 800 de locuri; este decorată în stucatură, cu motive specifice epocii. Arhitecţii au fost Voijta Adolf şi Sziksay, iar decoraţiile şi frescele interioare au fost executate de Spanraft şi Hirsch.
Primul spectacol de teatru a avut loc la 1790, fiind susţinut de către o trupă de teatru sub conducerea lui Moricz Gyorgy. Între 1814-1816 sunt atestate treceri ale unor trupe de la Oradea şi Debrecen. Odată cu înfiinţarea Societăţii pentru fond de teatru român (1870) s-a produs o grupare a forţelor culturale româneşti intr-un front programatic şi s-a asigurat un cadru organizat luptei pentru o instituţie teatrală românească. În 1872 se organizează prima adunare generală a Societăţii pentru teatru român din Transilvania, ocazie cu care are loc un program artistic teatral şi muzical urmat de un bal iar Iosif Vulcan ţine conferinţa “Schiţă din istoria teatrului”.
Până în anul 1848 spectacolele teatrale s-au dat în clădirea hanului “La arborele verde” (pe locul ,,Casei albe,, din p-ţa Libertăţii), în casa Jeney (pe locul actualului Tribunal judeţean), construită în 1799, în grădina Kotro (pe locul actualei pieţe de alimente nr.1), unde s-a lansat celebra artistă din secolul trecut Prielle Cornelia. În anul 1844, s-a construit o clădire care adăpostea cazinoul civil şi teatrul (era vechea primărie a oraşului din p-ţa Libertăţii). Manifestări de artă s-au realizat şi în cadrul “Societăţii de lectură a elevilor sătmăreni” (1859-1976).
După 1 Decembrie 1918, mişcarea teatrală română sătmăreană se leagă de numele lui G.M.Zamfirescu, care între anii 1922-1924, organizează spectacole teatrale cu trupe de tineri amatori din acest oraş. Printre piesele de teatru montate de G.M.Zamfirescu la Satu Mare se pot enumera: “Patima roşie” de Mihail Sorbu, “Ariciul şi şobolanul” de Victor Eftimiu, “Se face ziuă” de Zaharia Bârsan. G.M.Zamfirescu a fost regizor şi actor în aceste piese. Totodată, el iniţiază o intensă campanie de presă pentru înfiinţarea unei trupe profesioniste de teatru românesc. În 1932, Teatrul Naţional se află în turneu la Satu Mare sub conducerea lui Ion Marin Sadoveanu, dând reprezentaţii cu “Hamlet” de Shakespeare, rolul titular fiind interpretat de renumitul actor Aristide Demetriad, “luceafărul scenei româneşti”.
Imediat după al doilea război mondial un grup de tineri români alcătuiesc o echipă de teatru de amatori intitulat “Zorile” din 1945 până în septembrie 1946 această formaţie a prezentat mai ales spectacole de estradă: Satu Mare Melody; Freamătul tinereţii; Fu-Fu Melody. O iniţiativă locală valoroasă duce la apariţia în octombrie 1947 a Asociaţiei române pentru cultură şi artă Satu Mare, cu scopul de a milita pentru un teatru românesc profesionist. În cadrul asociaţiei cu aprobarea direcţiei generale a teatrelor din Bucureşti, s-a realizat o colaborare fructuoasă cu Teatrul de Vest Oradea.
După fiecare premieră la Oradea, colectivul Teatrului de Vest se deplasa la Satu Mare, repetând premiera. Aceasta s-a întâmplat până la data de 16 mai 1947, dată la care s-a constituit Asociaţia pentru cultură, teatru şi artă “Constantin Nottara” Satu Mare şi care urmărea să asigure fondurile pentru salariile actorilor şi funcţionarilor teatrului, recrutarea de actori din Bucureşti şi angajarea lor la Satu Mare. După realizarea acestor obiective, la 6 decembrie 1947 se deschide stagiunea Teatrului “Constantin Nottara” Satu Mare cu piesa “Păianjenul”, de A. DE Herz, în prezenţa directorului general al teatrelor Al. Kiriţescu. Teatrul a funcţionat astfel până în septembrie 1948 când a intrat în vigoare noul sistem de funcţionare al teatrelor.
Actori binecunoscuţi în ţară şi peste hotare au activat la Satu Mare, la teatrul “Constantin Nottara” dând un înalt prestigiu acestei instituţii. Geo Barton, Elena Bodi- Mihuţ, Ştefan Iordănescu, Virgil Fătu, Iancu Economu, au fost angajaţi permanenţi iar printre cei invitaţi să joace pe scena sătmăreană întâlnim actori ca: George Vraca, Grigore Vasiliu-Birlic, Dina Cocea, Marcel Anghelescu, Luci Stănescu, George Mărutză, Florin Scărlătescu şi alţii. La organizarea şi reuşita activităţii Asociaţiei pentru teatru, cultură şi artă “Constantin Nottara” Satu Mare şi a Teatrului, o contribuţie nepreţuită a adus preşedintele acesteia, reprezentant în acelaşi timp al Direcţiei generale a teatrelor pentru Satu Mare, generalul în rezervă Victor Popescu. În activitatea sa a fost sprijinit de intelectuali entuziaşti ai oraşului ca: Mihai Şuta, Victor Pop, Ion Murgu, Gheorghe Palcău şi mulţi alţii.
Nicolae Ghișan
