Preotul este inima parohiei, conducându-și păstoriții pe calea mântuirii. Ca duhovnic, între el și credincios se stabilește o relație de o profundă intimitate. Preotul pătrunde în sufletul păstoriților săi, inspirându-le încredere. Aceștia simt că păstorul lor îi poate tămădui prin sfaturile sale părintești.
În acțiunile sale, exemplul personal al preotului are un mare rol, deoarece toți enoriașii îl privesc ca pe un model de autentică viețuire creștină, încercând să-l imite prin cuvinte și fapte. El este un fel de ghid în parohia sa, o busolă, care trebuie să indice numai faptele bineplăcute înaintea lui Dumnezeu, o Evanghelie vie, care să transpună cuvântul Domnului în activități rodnice. El este omul lui Dumnezeu și este dator să se comporte ca atare, tratându-și credincioșii în funcție de nevoile fiecăruia, fără să facă diferențe bazate pe starea materială sau socială a acestora, ci să militeze pentru îndeplinirea a două obiective esențiale: îndepărtarea de păcat și îndemnul spre virtute. Credincioșii au datoria să-l asculte, să-i împlinească povețele și să-l respecte.
În parohia sa preotul este prietenul și confidentul tuturor, în egală măsură. Întreprinde vizite pastorale în casele enoriașilor, luând contact direct cu problemele lor cele mai stringente, dar și cu bucuriile acestora, venind în maximă apropiere de ei. Se preocupă și de latura filantropică, caritativă din „grădina” sa, sprijinindu-i pe cei oropsiți, cu concursul oamenilor de bine. Ia parte activă și la învățământul religios din școala sau școlile parohiei sale, organizând cateheze în biserică şi tabere, contribuind la deprinderea copiilor cu cele mai elementare cunoștințe teologice și principii morale,
Preotul binecuvintează viața credincioșilor de la leagăn până la mormânt. Se bucură cu cei ce râd și plânge cu cei întristați, după exemplul Mântuitorului, Care participă la veselia nunții din Cana Galileii, dar și la tristețea provocată de diferite boli pe care le vindecă, dar mai ales de moartea fiului văduvei din Nain, a fiicei lui Iair sau a prietenului Său Lazăr, aducând bucurie și speranță în sufletele celor necăjiți. Preotul este cel care îi conferă noului născut statutul de membru al Bisericii lui Dumnezeu prin Taina Sfântului Botez, după care îl pecetluiește cu Sfântul Mir, ca darurile Duhului Sfânt să se pogoare asupra lui, dându-i puterea de a crește și de a se dezvolta sufletește și trupește în noua viață în Hristos. Apoi îl împărtășește pentru prima dată cu Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos.
Preotul este persoana aleasă de Dumnezeu să binecuvinteze familia, unind prin Taina Cununiei pe cei doi tineri care, cu emoție sfântă, se prezintă înaintea Sfântului Altar, pentru a rosti un „da” solemn în fața Domnului și a oamenilor. Este prezent în casele păstoriților săi, sfințindu-le rodul muncii prin puterea dată lui de Dumnezeu. Se roagă pentru „pacea a toată lumea”, pentru ploi când e secetă, pentru împlinirea bunelor dorințe ale credincioșilor, purtându-le rugăciunile de mulțumire spre înaltul Cerului. Își pleacă genunchii cu umilință în rugăciune pentru cei suferinzi, săvârșind Taina Sfântului Maslu și implorându-L pe „Doctorul sufletelor și al trupurilor” să caute „cu milostivire” asupra durerilor omenești, tămăduindu-le. Este de față la căpătâiul celui muribund, încercând să-l mângâie și să-l întărească în credință, vorbindu-i despre frumusețea Raiului care îl așteaptă. Îl pregătește pentru marea întâlnire cu Judecătorul suprem, dându-i dezlegare de păcate prin Taina Spovedaniei și împărtășindu-l. Tot preotul, cu durere în suflet, îl conduce pe cel adormit pe ultimul său drum pământesc, rugându-L pe Atotputernicul Tată Ceresc să-i ierte păcatele și să-i primească sufletul în Împărăția Sa.
Așadar, preotul, ca mijlocitor între om și Dumnezeu, are un rol activ atât în Biserică, cât și în societatea actuală, având misiunea de a se implica în bunul mers al vieții spirituale și morale a credincioșilor încredințați lui spre păstorire. El este un reprezentant al Domnului Iisus Hristos pe pământ, vestind oamenilor Evanghelia Sa, împărtășindu-i cu Trupul Său și cu Sângele Său, făcându-i părtași harului dumnezeiesc prin Tainele pe care le săvârșește în virtutea puterii care i-a fost încredințată, conducându-i în Împărăția Cerurilor, ajutându-i să treacă din Biserica luptătoare (de pe pământ) în Biserica triumfătoare (din cer).
Meditaţii (22). Crâmpeie despre rolul preotului în Biserică și în societate
