De: ELISABETA VERESS – Editorialist – corespondent pe zona Maramureș la VERTICALI PENTRU ROMÂNIA; Membră a UNIUNII ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI FILIALA ”ANTON DAVIDESCU” Satu Mare; Vicepreședintă a ASOCIAȚIEI ”DIAMANT DE MARAMUREȘ” – Cavnic, organizatoare a Taberei  Internationale ”ELISABETA  ART CAVNIC”;

De-a lungul istoriei, politicienii au recunoscut puterea artei de a comunica mesaje și de a influența opinia publică, folosindu-se de aceasta pentru a-și promova ideologiile, a-și construi imaginea publică și a câștiga susținerea populară. În același timp, arta poate juca un rol crucial în dezvăluirea adevărului și provocarea status quo-ului, oferind o platformă pentru critici și dialog.

ARTA SI POLITICA

(Pablo Picasso – ”Guernica”)

        În primul rând, arta vizuală prin afișe, picturi murale și fotografii, au fost folosite frecvent în campaniile politice pentru a transmite mesaje puternice și a crea simboluri care să rezoneze cu publicul.  Campaniile electorale moderne utilizează adesea designul grafic și arta digitală pentru a crea imagini memorabile și ușor de recunoscut, care să fie distribuite rapid pe rețelele sociale.

În al doilea rând, politicienii colaborează cu artiști pentru a-și asocia imaginea cu valorile culturale și estetice apreciate de societate.

Prin participarea la evenimente culturale, expoziții și spectacole, liderii politici încearcă să demonstreze un angajament față de cultură, să-și construiască o imagine de susținători ai artelor

          Această asociere poate spori atractivitatea unui politician, arătându-l ca fiind sofisticat și conectat la nevoile culturale ale comunității.

Cu toate acestea, utilizarea artei de către politicieni nu este lipsită de critici. Există riscul ca arta să fie instrumentalizată și să devină un simplu instrument de propagandă, pierzându-și astfel autenticitatea și puterea critică.

Când arta este folosită doar pentru a susține o agendă politică, fără a încuraja dialogul și reflecți acritică, ea poate deveni un mijloc de manipulare, mai degrabă decât unul de iluminare.

Pe de altă parte, arta poate fi și un mijloc de rezistență și critică la adresa politicienilor și a sistemelor de putere

         Artiștii și lucrările lor au capacitatea de a contesta narațiunile oficiale, de a expune injustițiile și de a oferi perspective alternative. În astfel de cazuri, arta devine o formă de activism, un mod de a provoca schimbări și de a mobiliza cetățenii să își ceară drepturile și să participe activ la viața politică.

Iată câțiva pictori ale căror lucrări au fost influențate de politică:

Diego Rivera – un renumit muralist mexican cunoscut pentru lucrările sale care abordau teme sociale și politice, inclusiv revoluția mexicană și condițiile muncitorilor;

Pablo Picasso – pictura sa „Guernica” este una dintre cele mai faimoase opere de artă politică, reprezentând ororile războiului civil spaniol;

Frida Kahlo – deși mai puțin direct politice decât ale soțului ei, Diego Rivera, lucrările sale au abordat adesea teme legate de identitate, naționalism și revoluție;

George Grosz – Un artist german cunoscut pentru criticile sale acide la adresa societății germane și politicii din perioada Weimar;

Francisco Goya – Lucrările sale, cum ar fi seria „Dezastrele războiului”, au fost influențate de evenimentele politice și sociale din Spania sa natală;

(Francesco Goya –  ”Împușcarea revoltaților madrileni)

Ai Weiwei – Un artist contemporan chinez ale cărui lucrări sunt adesea o critică deschisă a guvernului chinez și a problemelor legate de drepturile omului.

        În perioada regimului comunist din România, arta a fost adesea folosită ca mijloc de propagandă pentru a promova valorile și ideologia partidului

            Unele lucrări de artă vizuală au fost create pentru a glorifica realizările regimului și pentru a întări cultul personalității liderilor, cum ar fi Nicolae Ceaușescu. Iată câțiva artiști care au fost asociați cu arta oficială sau propagandistică în acea perioadă:

Sabin Bălașa – cunoscut pentru stilul său unic și colorat, Bălașa a realizat numeroase lucrări care, deși nu toate erau explicit propagandistice, au fost bine primite de regimul comunist și adesea interpretate ca fiind în concordanță cu ideologia oficială;

(Sabin Bălașa)

Ion Țuculescu – deși opera sa nu a fost în întregime dedicată propagandei, unele dintre lucrările sale au fost folosite în scopuri de promovare a ideologiei comuniste;

Vasile Dobrian – Un artist și ilustrator care a lucrat în perioada comunistă, contribuind la diverse proiecte de artă oficială.

(Vasile Dobrian)

Este important de menționat că mulți artiști au fost nevoiți să ”navigheze” cu atențieprin8n cerințele regimului pentru a-și continua activitatea,

iar unele lucrări au fost create fie din constrângere, fie ca adaptare la contextul politic. De asemenea, mulți artiști din acea perioadă au găsit modalități subtile de a-și exprima viziunile personale și de a critica sistemul, chiar și atunci când lucrau în cadrul constrângerilor impuse de regim.

Arta și politica sunt profund interconectate, iar influența lor reciprocă poate avea atât efecte pozitive, cât și negative, iar politicienii pot folosi arta pentru a-și consolida puterea și a-și promova mesajele.

De asemenea, ea are și capacitatea de a trage la răspundere și de a inspira schimbări sociale, este esențial ca arta să rămână un spațiu al libertății de exprimare a diversității de opinii, contribuind astfel la o societate mai deschisă și mai democratică.

   SPONSORII EDIȚIEI:

   LIBRĂRIA COMPAS: