Tainele Bisericii Ortodoxe (3). Taina Sfântului Botez (2)

    Lucrarea principală în cadrul rânduielii Tainei Botezului o reprezintă afundarea întreită în apă sfinţită în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, adică în numele Sfintei Treimi. Afundarea închipuie moartea şi îngroparea Mântuitorului (Care a stat trei zile cu trupul în mormânt), precum şi moartea omului vechi, al păcatului, iar ridicarea din apă înseamnă Învierea Domnului (în a treia zi) şi naşterea omului nou, curat şi drept în Hristos-Domnul. Botezul se face prin cufundare într-un vas special, numit cristelniţă, nu prin stropire sau prin scurgerea apei, de obicei, la patruzeci de zile de la naştere. Însă, Botezul poate fi primit la orice vârstă şi de către oricine. Omul, născându-se duhovniceşte, se face mădular al trupului tainic al lui Hristos, adică se face membru al Bisericii. Celelalte acte/lucrări de la Botez au, de asemenea, înţelesurile lor: lepădările de Satana – îndepărtarea puterii diavolului de la cel care se botează; unirea cu Hristos – unirea cu Mântuitorul şi Biserica Sa; suflarea de trei ori a preotului peste faţa celui care se botează – cel născut din nou trebuie să-L mărturisească întotdeauna pe Domnul; veşmântul sau pânza albă în care se îmbracă cel botezat – curăţia sufletului şi a vieţii creştine; luminarea – îndatorirea celui botezat de a duce o viaţă creştinească autentică, aşa încât faptele lui bune să lumineze înaintea oamenilor, ca o lumânare în întuneric. 
    Mântuitorul a instituit Taina Botezului după Învierea Sa din morţi, înainte de Înălţarea la cer, adresându-Se Sfinţilor Apostoli în felul următor: “Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă” (Matei XXVIII; 19-20). Plinătatea harului a fost dată, însă, numai după Pogorârea Sfântului Duh (“şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt…”, Faptele Apostolilor II; 4), moment din care s-a pus şi Botezul în lucrare. Botezul nu se repetă niciodată asupra aceleiaşi persoane, deoarece numai o dată se iartă păcatul strămoşesc şi intră omul în Biserică, fiindcă numai o dată se naşte omul duhovniceşte, ca şi trupeşte. Păcatele săvârşite după Botez, se pot ierta prin Taina Spovedaniei. De la cel care se botează, dacă este mai în vârstă, se cere primirea dreptei credinţe (să creadă în Iisus Hristos ca în Dumnezeu şi ca în Mântuitorul lumii) şi pocăinţă pentru păcatele personale săvârşite, care, prin Botez, se iartă: “Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor, şi veţi lua darul Duhului Sfânt” (Faptele Apostolilor II; 38); “Cel ce va crede şi se va boteza, se va mântui” (Marcu XVI; 16). De aceea, se rosteşte Simbolul Credinţei (Crezul) la Botez.
    În cazul Botezului copiilor, care nu au păcate personale, neavând nevoie de pocăinţă, credinţa se mărturiseşte de către naşi, care promit că se se vor îngriji ca pruncul (finul) să fie crescut în religia ortodoxă (pe care, de altfel, ei înşişi au mărturisit-o la Botez în numele finului, rostind Simbolul Credinţei). Prin urmare, naş nu poate fi decât un creştin ortodox. De asemenea, şi părinţii au datoria de a-şi creşte copiii în dreapta credinţă. 
Copiii trebuie să fie botezaţi: 1. pentru că au păcatul strămoşesc, de care nu se pot curăţi decât prin Taina Sfântă a Botezului; 2. pentru că, fără naşterea din nou, prin Botez, nu se poate intra în Biserică şi, implicit, în Împărăţia Cerurilor: “De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan III; 5. Botezul deschide Împărăţia Cerurilor celor ce-l primesc. Sfântul Grigorie Teologul afirmă că Sfânta Scriptură cunoaşte trei feluri de naşteri: cea trupească, cea din Botez şi cea din Înviere; fără naşterea prin Botez, nu e cu putinţă naşterea prin Înviere); 3. pentru că şi copiilor, nu numai adulţilor, le este dată făgăduinţa harului Sfântului Duh, care curăţă de păcate (Faptele Apostolilor II; 38-39); 4. pentru că Botezul a luat loc tăierii împrejur, prin care a fost preînchipuit în Vechiul Testament, iar tăierea împrejur se săvârşea şi asupra copiilor: “În El (în Hristos) aţi şi fost tăiaţi împrejur, cu tăiere împrejur nefăcută de mână, prin dezbrăcarea de trupul cărnii, întru tăierea împrejur a lui Hristos, îngropaţi fiind împreună cu El prin Botez” (Coloseni II; 11-12); 5. pentru că aşa au procedat Sfinţii Apostoli, care au botezat şi copii. Sfinţii Apostoli Petru, Pavel şi alţii botează multe “case” sau “familii”, din care nu puteau lipsi copiii. Sfântul Apostol Pavel a botezat casa temnicerului din Filipi (Faptele Apostolilor XVI; 33), pe a lui Ştefana din Corint (I Corinteni I; 16), pe a Lidiei (Faptele Apostolilor XVI; 15). Sfântul Petru a botezat casa lui Corneliu (Faptele Apostolilor X; 47-48), şi, împreună cu Sfântul Apostol Ioan a împărtăşit, după Botez, Sfântul Duh locuitorilor din Samaria, care nu puteau fi fără copii (Faptele Apostolilor VIII; 12-17); 6. pentru că aşa a făcut Biserica mereu. Cine nu botează copiii şi amână botezul lor pentru mai târziu, săvârşeşte un păcat grav, opinează Sfântul Grigorie de Nyssa; moartea copiilor nebotezaţi constituie un păcat care apasă greu asupra părinţilor. “Mântuitorul, spune Sfântul Irineu, a venit ca pe toţi să-i mântuiască, pe cei care se nasc din nou prin El în Dumnezeu: prunci, copii, tineri şi bătrâni”.   
    În concluzie, Botezul este absolut necesar pentru mântuire, întrucât: 1. toţi oamenii sunt întinaţi de păcatul strămoşesc (“Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea”, Psalmi L; 6; “De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el”, Romani V; 12); 2. cei întinaţi de acest păcat nu pot intra în Împărăţia lui Dumnezeu (“Carnea şi sângele nu pot să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu, nici stricăciunea nu moşteneşte nestricăciunea”, I Corinteni XV; 50); 3. numai Botezul creştin, cu apă şi Duh, poate şterge acest păcat, făcând din omul vechi făptură nouă (Ioan III; 5). Aşadar, orice om are neapărată trebuinţă de Botez spre a se putea mântui. În consecinţă, şi copiii trebuie botezaţi pentru a nu-i lăsa lipsiţi de împreunarea cu Hristos şi pentru a nu se întâmpla să moară necurăţiţi.