Ochiul uman sănătos distinge cele șapte culori ale luminii albe și le-a numit plastic ROGVAIV, adică roșu - oranj (portocaliu) - galben - verde - albastru - indigo - violet. Asta nu înseamnă că spectrul luminii se limitează la atât. Încă de la începutul secolului al optsprezecelea omul a căutat și a descoperit raze inaccesibile ochiului uman atât înainte de roșu, și le-a denumit infraroșii, și după violet cărora le-a spus ultraviolete. De fapt la acea vreme le-a spus ambelor extreme că sunt raze chimice, abia mai apoi le-a denumit ca atare.
Faptul că astăzi îmi arunc privirea peste umăr doar spre aspectul ultra al spectrului luminii își are obârșia în modalitatea în care acesta îmi afectează sănătatea. În mod normal natura își protejează viețuitoarele (fauna și flora) împotriva vicisitudinilor de orice fel prin baraje în cascadă care să îndepărteze nefastul. Structura fiecărei viețuitoare în parte își dezvoltă sistemul individual de protecție în funcție de latitudine și altitudine în special și mai apoi în funcție de factorii specifici ce pot afecta într-un fel sau altul nașterea, dezvoltarea, maturitatea, îmbătrânirea și dispariția subiectului.
Din păcate intervenția voită sau mai puțin conștientă a omului asupra sistemului natural de protecție face ca să apară inițial perturbări ale acestuia, ca mai apoi să crească nivelul până la gradul de catastrofe, nefiind foarte îndepărtat nici haosul general. Îmi veți spune că dau vina pe știință. Prin reducere la absurd aveți dreptate căci aproape orice descoperire științifică făcută în ideea propagării binelui a fost mai apoi aplicată în proliferarea răului. De la roată și foc, trecând prin fertilitatea fizicii și chimiei și până la energia nucleară și sinergia tainică, aproape toate au fost descoperite sau create cu un scop benefic și dezvoltate și utilizate malefic.
Ultravioletele au și ele părțile lor bune, dar când apar în exces sunt mai mult decât dăunătoare. De la arămiul bronzului de munte la arsurile solare de șes nu-i decât o nuanță care, cum spuneam, în funcție de latitudine și altitudine, face deosebirea dintre sănătate și boală sau mai profund aplicat, între viață și moarte. În altă ordine de a privi lucrurile de la influența lor în producerea vitaminei D în organismele vii, fără de care viața nu ar fi posibilă, sau de la importanța lor în criminalistică, în astrofizică, în cosmetologie sau optoelectronică (ca să dau doar câteva exemple) până la răspândirea morții latente și, mai nou, a celei violente depinde de noi ce alegem. De noi, omenirea.
La om principalele organe afectate de neîmblânzitele raze ultraviolete sunt pielea și ochiul. La mine și-au găsit aplicație la ambele. Încă de mic pistruii de pe ten ar fi trebuit să atragă atenția de predilecție spre tumori ale pielii, dar cum pe acea vreme găurile în straturile de ozon erau rare și accidentale nimeni nu se gândea la consecințele de astăzi. La fel și ochii mei au fost afectați după un sfert de secol de viață de razele ultraviolete de la mari altitudini. La acea vreme nu s-a știut cauza și după o operație cu raze laser în care m-am implicat pe post de cobai mi s-a mai promis un sfert de secol de vedere normală, ba chiar cu o acuitate vizuală peste medie. N-au fost 25 de ani ci 40. Dar după ce am trecut de vârsta pensionării boala retinei a revenit în forță și a devenit degenerativă.
Gata cu smiorcăiala! Am scris totuși toate acestea ca să fie învățătură pentru vlăstarele de azi. Cine poate ști ce-i așteaptă în viitorul acesta tot mai impredictibil, plin de pericole pe care nici nu le putem intui.
Opriți războaiele!
