De: Dr. Valentin Lucian Beloiu – Editorialist VERTICALI PENTRU ROMÂNIA, corespondent de București; membru în: Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România; Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România; Uniunea Jurnaliștilor Francofoni; Asociația Artiștilor Fotografi; Clubul Presei de Turism FIJET România; inginer, psiholog și sociolog;
VERTICALI PENTRU ROMÂNIA - SECȚIE DE EDITORIAL
PARTENERĂ MEDIA A CLUBULUI
"PRESA CULTURALĂ"
UNIUNEA ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA
În investigația noastră, l-am urmărit pe Ion, un profesionist cultivat și pasionat de tehnologie, care traversează primele trei etape ale unui proces psihologic. Convins inițial că inteligența artificială este doar un entuziasm, el respinge ideea că aceasta i-ar putea schimba viața, dar curiozitatea îl determină să o testeze. După o perioadă de fascinație, descoperă limitele și erorile sistemelor AI, transformând entuziasmul în revoltă. În cele din urmă, ajunge la un compromis aparent rațional: va folosi inteligența artificială doar ca instrument de eficientizare a muncii, convins că el va rămâne mereu cel care deține controlul. Fără să observe, primul pas spre confort devine și primul pas spre dependență, deschizând drumul unei transformări mult mai profunde decât și-ar fi imaginat.
EVOLUȚIA INTELIGENȚEI ARTIFICIALE ÎNTRE PAMFLET ȘI INVOLUȚIA OMULUI
EPISODUL 2
(TAINA .... ARTelier Photography)
Când tehnologia începe să înlocuiască omul.
Depresia este etapa în care entuziasmul și speranța lasă loc frustrării, neputinței și pierderii treptate a sensului.
La început, alegerea făcută pare să îi confirme toate așteptările. Cu ajutorul inteligenței artificiale, Ion își finalizează sarcinile mai repede, câștigă mai bine și urcă în ierarhia profesională, muncind aparent tot mai puțin.
Succesul se dovedește însă înșelător. Încrederea excesivă în AI îl face să comită greșeli tot mai dese, iar timpul economisit este consumat pentru verificarea și refacerea lucrărilor. Paradoxal, ajunge să muncească mai mult decât înainte, petrecând ore în șir în fața calculatorului.
În tot acest timp, viața personală începe să se destrame …
muntele, cărțile, fotografia, sportul și întâlnirile cu prietenii dispar treptat din rutina sa, iar praful se așterne pe cărțile pe care altădată le citea cu pasiune, joggingul, sala și serile petrecute la un pahar cu prietenii devin simple amintiri.
(METASTAZE .... ARTelier Photography)
Lipsa timpului și comoditatea îl împing spre mesele comandate și alimentația de tip junk food, în timp ce sedentarismul își lasă tot mai vizibil amprenta asupra sănătății sale, se îngrașă și începe să aibă probleme de sănătate; ajunge să depindă inclusiv de medicamente.
Copleșit de presiune și de sentimentul că și-a pierdut controlul asupra propriei vieți, Ion se apropie de limita disperării … depresia se instalează treptat, iar odată cu ea apar și cele mai întunecate gânduri, semnul că prețul plătit pentru eficiență este mult mai mare decât și-ar fi imaginat vreodată.
Normalizarea dependenței și pierderea identității.
Acceptarea este etapa în care omul încetează să mai lupte cu realitatea și ajunge să o considere noua normalitate, încercând să îi găsească un sens.
După depresie urmează liniștea, care nu este una eliberatoare, ci liniștea de dinaintea furtunii … Ion cedează în fața noii tehnologii sau, poate, se lasă cucerit de ea. Inteligența artificială devine parte din rutina sa, iar odată cu beneficiile ei ajunge să accepte și erorile pe care aceasta le strecoară, fie din lipsă de informație, fie, în percepția lui, dintr-o influență subtilă și tot mai bine mascată.
Schimbarea nu mai este doar una profesională, ci și una profund umană
Apartamentul luminos, plin de cărți, flori și obiecte care îi reflectau personalitatea este înlocuit de spațiul impersonal al biroului, dominat de monitoare și de oameni ascunși în spatele ecranelor, separați unii de alții prin pereți subțiri și rutine identice, omul apreciat cândva pentru individualitatea sa devine unul dintre mulți.
Ion nu mai este un personaj aparte, ci doar un alt Ion într-o mulțime de oameni standardizați, care își desfășoară existența după aceleași tipare dictate de tehnologie, iar acceptarea este deplină: noua ordine a lucrurilor a învins, iar Ion încetează să i se mai opună.
(Your art is not about how many people like your work .... ARTelier Photography)
Un posibil viitor
Ion nu este singurul prins în această capcană. Prietenii săi și, treptat, întreaga societate ajung să fie atrași în aceeași plasă întinsă de inteligența artificială, o tehnologie creată pentru a servi omul, dar care ajunge, subtil, să îi modeleze existența și să influențeze modul în care acesta gândește, muncește și trăiește. Dezumanizarea nu se produce brusc, ci aproape imperceptibil, pe măsură ce confortul și eficiența iau locul spiritului critic și al libertății individuale.
Imaginea finală lasă însă loc speranței, pentru că, din mulțimea de oameni uniformizați se desprinde un alt Ion. În lumina caldă a dimineții, pe o pajiște înverzită, acesta deschide, aproape pe ascuns, o carte, îi răsfoiește paginile și le inspiră mirosul cu nesaț, ca și cum ar redescoperi o parte din sine pe care o credea pierdută, iar gestul său simplu devine simbolul unei alegeri.
(RELAX - DRAGOȘ GEORGESCU)
În fața unei lumi tot mai dependente de tehnologie, umanitatea poate fi încă recuperată, atât timp cât omul își păstrează capacitatea de a gândi, de a simți și de a alege singur drumul pe care îl urmează.
Întrebarea care rămâne
Povestea lui Ion este, doar aparent, în esența ei, despre o luptă între om și inteligența artificială. Ea este despre relația fragilă dintre creator și propria creație, despre momentul în care un instrument conceput pentru a servi omul începe să îi redefinească alegerile, comportamentul și modul de a privi lumea.
Inteligența artificială prezentată ca un simplu adversar, este de fapt o forță a schimbării. Asemenea tuturor marilor tehnologii care au transformat civilizația, ea aduce promisiuni extraordinare, dar și riscuri pe care omul trebuie să învețe să le gestioneze. Pericolul nu vine neapărat din existența tehnologiei, ci din renunțarea treptată la ceea ce îl face pe om unic: capacitatea de a gândi critic, de a crea, de a simți și de a alege.
Ion pierde vizibil timp și hobby-uri … pierderea sa invizibilă dar adevărată este una mai subtilă: aceea a echilibrului dintre lumea digitală și propria identitate. În dorința de a deveni mai eficient, el descoperă prea târziu că eficiența nu este același lucru cu împlinirea.
Poate că întrebarea viitorului nu va fi dacă inteligența artificială va ajunge să gândească asemenea omului, ci dacă omul va reuși să rămână uman într-o lume în care tot mai multe lucruri pot fi făcute de mașini, iar undeva, pe o pajiște liniștită, vreun Ion va mai deschide o carte. Nu pentru că tehnologia a dispărut, ci pentru că el a redescoperit ceva ce nicio inteligență artificială nu poate înlocui: bucuria simplă de a fi om.
Acest editorial are ingrediente pamfletare. Eventualele asemănări cu realitatea, e posibil să nu fie chiar întâmplătoare.
SPONSORII EDIȚIEI:
