Cum ai putea să reziști unei asemenea invitații? V-o redau integral tocmai pentru că prin simplitatea ei, prin modul direct de a se adresa și prin sinceritatea sa naivă are pe acel vino-ncoa care te dezarmează pur și simplu. Pe final, pentru dezvoltarea și împrospătarea noastră culturală am ales să devoalăm viața unui artist mai puțin scos la rampă. Asta nu pentru că măiestria lui artistică nu ar fi de un nivel foarte înalt ci doar pentru că este de origine cubaneză. Așadar „Simfonie în aer liber”:
În anii 1930, a contribuit la înființarea unei formații populare, Lecuona Cuban Boys, care a prezentat unele dintre cele mai reușite piese ale sale și care a fost ulterior preluată de Armando Oréfiche. În anii 1950, Lecuona a înregistrat mai multe LP-uri, inclusiv albume solo pentru pian pentru RCA Victor. S-a mutat în Statele Unite după Revoluția Cubaneză din 1959 și a murit în Spania în 1963.
Lecuona s-a născut în Guanabacoa, Havana, Cuba, Regatul Spaniei, dintr-o mamă cubaneză și un tată din Insulele Canare. Există inconsecvențe cu privire la data nașterii sale, unele surse indicând anul 1895, în timp ce altele dau încă ziua ca fiind 6 august. A început să studieze pianul la vârsta de cinci ani, fiind învățat de sora sa Ernestina Lecuona, o compozitoare faimoasă la rândul ei. Considerat copil minune, a compus prima sa melodie la vârsta de 11 ani. Ulterior, a studiat la Conservatorul Peyrellade sub îndrumarea lui Antonio Saavedra și Joaquín Nin. Lecuona a absolvit Conservatorul Național din Havana cu o medalie de aur pentru interpretare la vârsta de 17 ani. A cântat în afara Cubei la Aeolian Hall (New York) în 1916.
În 1918, a colaborat cu Luis Casas Romero, Moisés Simons, Jaime Prats, Nilo Menéndez și Vicente Lanz la înființarea unei fabrici de role de partitură pentru piane muzicale în Cuba, producând muzică cubaneză, dar și copii după masterat realizate de QRS în SUA. Eticheta mărcii era „Rollo Autógrafo”.
A călătorit pentru prima dată în Spania în 1924, într-un turneu de concerte cu violonista Marta de la Torre; recitalurile sale de pian din 1927 și 1928 la Salle Pleyel din Paris au coincis cu o creștere a interesului pentru muzica cubaneză. Popularitatea sa l-a adus în săli de concerte din Buenos Aires, Rio de Janeiro și Lima, în America de Sud, precum și la Paris, Nisa, Barcelona, Madrid și Londra, în Europa, urmate de mai multe angajamente la New York.
„María la O” zarzuela lui Lecuona, a avut premiera la Havana pe 1 martie 1930. A fost un compozitor prolific de cântece și muzică pentru scenă și film. A compus o parte din muzica de film pentru „The Cuban Love Song”, „Always in My Heart” și „One More Tomorrow”. Întreaga partitură muzicală a filmului Carnaval in Costa Rica” a fost scrisă de Ernesto Lecuona. Lucrările sale au constat în zarzuela, ritmuri afro-cubaneze și cubaneze, suite și multe cântece care sunt încă celebre. Printre acestea se numără „Siboney” („Canto Siboney”), „Malagueña” și „The Breeze And I” („Andalucía”). În 1942, hitul său, „Always in my Heart” („Siempre en mi Corazón”), a fost nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun cântec; cu toate acestea, a pierdut în fața „White Christmas”. Lecuona a fost un maestru al formei simfonice și a dirijat Orchestra Simfonică Ernesto Lecuona, angajând soliști precum pianista și compozitoarea cubaneză Carmelina Delfín. Orchestra a cântat în cadrul Concertului de Ziua Eliberării Cubaneze la Carnegie Hall pe 10 octombrie 1943. Concertul a inclus premiera mondială a operei sale „Rapsodiei Neagră”. Lecuona a oferit ajutor și și-a folosit numele grupului popular în turneu, Lecuona Cuban Boys, deși nu a cântat ca membru al formației. Uneori a cântat solo-uri de pian ca prim element din program.
În 1960, nemulțumit de noul regim al lui Castro, Lecuona s-a mutat la Tampa, Florida și a locuit pe strada West Orient din vestul Tampa-ului cu ruda sa, cântăreața Esperanza Chediak. Lecuona și-a petrecut ultimii ani în SUA. În timp ce călătorea în Insulele Canare, a murit în urma unui atac de cord pe 29 noiembrie 1963, în orașul Santa Cruz de Tenerife, unde se dusese să se recupereze după o afecțiune pulmonară. A fost înmormântat la cimitirul Gate of Heaven din Hawthorne, New York, dar testamentul său prevedea ca rămășițele sale să fie repatriate după schimbarea regimului cubanez. O mare parte din muzica lui Lecuona a fost prezentată pentru prima dată publicului american de către Desi Arnaz, o compatrioată cubaneză și soția lui Lucille Ball.
Talentul lui Lecuona pentru compoziție a influențat lumea latino-americană într-un mod destul de similar cu cel al lui George Gershwin în Statele Unite, în cazul său ridicând muzica cubaneză la statutul de muzică clasică.
Verișoara lui Ernesto și a Ernestinei, Margarita Lecuona, a fost o altă muziciană și compozitoare desăvârșită. Ea a fost autoarea cântecului „Babalú”, popularizat în lumea latino-americană de Miguelito Valdés și în Statele Unite de Desi Arnaz.
Opriți războaiele!
