Care este relația dintre credință și fapte? Prezența, autenticitatea și valoarea credinței este dovedită de faptele acelei credințe. Sfântul Apostol Pavel afirmă faptul că, mântuirea omului este posibilă doar prin credința în Dumnezeu. Care sunt caracteristicile faptelor credinței? Faptele credinței sunt acțiuni vizibile, nu doar vorbe religioase. Acestea sunt făcute prin credința din interior, nu prin constrângerea din exterior. Sunt motivate din dragostea de Dumnezeu, nu din interese omenești și beneficii personale. Împlinesc scopul lui Dumnezeu de a trăi în puritate, nu doar din cunoștințe. Credința și faptele bune merg împreună și nu pot fi despărțite, formând o viață creștină curată, plină de iubire și ascultare de Dumnezeu. Credința este rădăcina și temelia, iar faptele bune sunt roadele ei firești. Credința este vie prin fapte. O credință adevărată se vede prin acțiuni bune, ajutorul acordat aproapelui și dragoste curată. Fără fapte, credința rămâne goală și moartă. Faptele izvorăsc din credință. Faptele bune au valoare reală atunci când vin dintr-o inimă care crede în Dumnezeu. Ele nu sunt doar simple gesturi de omenie, ci semne ale iubirii divine lucrătoare în om. Dumnezeu cere atât să credem din tot sufletul, cât și să facem binele în viața de zi cu zi. Credința desăvârșește sufletul, iar faptele arată roadele harului. Faptele credinţei sunt dragostea, pacea, răbdarea, bunătatea, smerenia. Doar o astfel de credinţă este adevărată. Credinţa fără fapte nu este reală. Cine crede cu adevărat, deţine neapărat şi fapte bune.
Credinţa fără de fapte moartă este, scria Sfântul Apostol Iacov. Conținutul epistolei lui Iacov este foarte profund, surprinzând faptul că, după cum ascultarea cuvântului lui Dumnezeu conduce la credință, tot așa credința conduce la fapte. Din acest motiv, de-a lungul istoriei creștine, Iacov a fost acuzat de faptul că promovează mântuirea prin fapte, deși el prezintă faptele ca un efect al credinței, nu ca o cauză a acesteia. Credința produce mântuire. Faptele confirmă, dovedesc și demonstrează mântuirea. Potrivit afirmațiilor lui Iacov, credința fără fapte este doar declarativă, nu și practicantă, credința fără fapte este moartă, inutilă, ea doar adoarme conștiința, credința fără fapte este asemenea ascultării fără împlinire. La ce-i folosește cuiva să spună că are credință dacă nu are fapte? Credința nu este magie și nici înlocuitor al strădaniei personale. Credința ne ajută, ne întărește, ne bucură, dar nu ține locul însușirilor și calităților omenești. Oamenii se ajută din credință. Dacă ai credință, biruiești și-l ajuți și pe altul să biruiască. Din solidaritate, dacă este credință și educație oamenii se ajută. Ce sens are să facem fapte bune? Faptele bune sunt un subiect de multe ori ocolit sau făcut de ochii lumii. Din păcate, în lumea în care trăim faptele bune sunt tot mai rar întâlnite deoarece cursul lumii a luat-o într-o direcție greșită.Vedem adesea la televizor sau în mediul online diferite acte de caritate, însă scopul lor este de cele mai multe ori altul. Astfel, în loc ca acțiunea să devină o faptă bună care să îți umple sufletul și să îți ofere o senzație de împlinire, aceasta devine o reclamă făcută pe seama unor oameni care se află într-o situație nefavorabilă.
Ce reprezintă aceste fapte bune? Studiile au demonstrat că faptele bune sunt benefice și pentru cei care le fac, nu doar pentru aceia asupra cărora sunt direcționate. Au un efect pozitiv asupra psihicului înfăptuitorilor și, de fiecare dată când le facem, avem un sentiment de împlinire și de satisfacție. O acţiune pozitivă care răspunde unei nevoi făcută la timpul potrivit cu atitudinea potrivită cu un rezultat pozitiv este rețeta unei fapte bune care să aducă bucurie și celui care o face. Binele făcut la nevoie, ți-l răsplătește înzecit Dumnezeu când nici nu te gândești. Binele pe care-l dăruiești nu se pierde niciodată. Cu ce mână dai, cu aceea primești, iar Dumnezeu nu rămâne niciodată dator. Tot ceea ce faci aproapelui se întoarce înzecit, însutit. Fiecare faptă bună își găsește răsplata la vremea ei, pentru că adevărata bucurie stă în bucuria de a dărui. Cu cât întânzi mai mult mâna să ajuți, cu atât viața îți va întoarce mai mult bine. Golul din sufletele noastre nu se umple niciodată cu averi, ci doar cu binele făcut aproapelui. De ce nu ne fac fericiți banii și lucrurile materiale? Pentru că golul din inimă vine din lipsa lui Dumnezeu și din lipsa facerii de bine, nu din lipsa banilor. Bunătatea atrage după sine o altă faptă bună și totul poate evolua rapid într-un lanț de manifestări pozitive ale oamenilor. Bunătatea are un efect dovedit asupra sănătății mintale și fizice. Este dovedit științific faptul că un act de bunătate, oricât de mic ar fi el, poate activa hormonii fericirii în corpul nostru precum dopamină, serotonină și oxitocină. Acești hormoni nu doar că ne fac să ne simțim bine, dar au un impact direct asupra sănătății noastre. Când acest cocktail de hormoni ne inundă creierul, corpul nostru reacționează fizic. Sistemul nostru nervos se calmează, nivelul cortizolului, hormonul stresului scade, iar vasele de sânge se dilată. Chiar și gesturile de bunătate aparent obișnuite contribuie la o mulțime de beneficii pentru sănătate, și anume: favorizează longevitatea, scad tensiunea arterială, îmbunătățesc regenerarea organismului, ajută la combaterea inflamațiilor, întăresc sistemul imunitar, cresc sentimentul de fericire și satisfacție, reduc stresul și anxietatea, întăresc relațiile, îmbunătățesc rezistența psihologică. Mai mult decât atât, bunătatea este extrem de contagioasă și poate schimba rapid atmosfera dintr-un grup de oameni. Cei care primesc gesturi de bunătate sunt adesea mai predispuși să le transmită mai departe. Chiar și câteva cuvinte frumoase pot declanșa o reacție în lanț.
Opusul bunătății este răutatea, cruzimea, lipsa de compasiune, zgârcenia sau indiferența. Este posibil să simțim că acest comportament devine tot mai prezent în societatea de astăzi, chiar și pe social media, unde cruzimea pare să fie mult mai vizibilă. Totuși, asta nu înseamnă că bunătatea dispare. Nu trebuie să ne lăsăm influențați de negativism. Nimeni nu poate face rău altuia, fără să plătească. Binele și răul se întorc întotdeauna! Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în atmosferă, din punct de vedere vibratoriu, gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente se întorc la noi, producând efecte perturbatoare în câmpul nostru energetic. De aceea, nimeni nu poate face rău altuia, fără să plătească. Cel mai mare păcat este să faci rău unei persoane care-ți vrea binele. Oricând avem gânduri negative despre o persoană, să ne rugăm în permanenţă pentru sănătatea ei. Când ne gândim la cineva, se creează instantaneu o punte energetică între noi şi omul la care ne gândim. De aceea, orice gând rău reprezintă un atac energetic care aduce un prejudiciu omului respectiv. Astfel, ne atacăm şi ne omorâm unul pe altul în mod inconştient, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru. Gândirea noastră dispune de cea mai puternică forţă creatoare din sufletul nostru. Gândul este cel care atrage binele sau răul în existenţa noastră. Toate gândurile emise plutesc în aer ca nişte mine ameninţătoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs. Cum dăruim, aşa primim! Să ne rugăm în permanenţă ca toţi cei din jurul nostru să fie fericiţi, sănătoşi şi întreaga lume să fie binecuvântată. Această rugăciune va iradia atât de multă iubire către întreaga lume, încât iubirea se va întoarce la noi din belşug. Răzbunându-ne, ne facem egali cu adversarul. Iertându-l, ne arătăm superior lui. Iertând, ne eliberăm. Ar trebui să fim conştienţi că iertând, îi eliberăm pe cei care ne-au greşit, deci, iertând, oferim libertate. Să alegem calea iertării, pentru că numai ea desface rana încleştată în timp. O gândire sau o acţiune negativă este resimţită dureros de mii de organisme. Există o lege a naturii şi a ştiinţei, cunoscută și sub numele de principiul acțiunii și reacțiunii, conform căreia răul pricinuit altora ne face rău şi nouă înşine. De aceea. străduinţa de a ierta duşmanii şi de a îndrepta spre ei numai gânduri de pace şi iubire constituie un act protector pentru noi. Oamenii sunt opera propriilor gânduri. Suntem ceea ce suntem, ca rezultat a ceea ce gândim. Informația produce credință. Credința produce un stil de viață. Unde nu există fapte ale credinței, nu există credință. “Şi binele ți se întoarce pe lumea asta, și răul, când nu te aștepți și de la cine nu te aștepți. Și vorba din gură să n-o slobozi ușor, că nu știi unde lovești cu ea. Și nici gânduri rele să n-aveți, că vă otrăviți sufletul. Și nici pizmă pe cel ce e mai frumos, mai deștept sau mai avut decât noi. Că nu știm nici unul de ce ne aflăm aici, pe pământ” (Ileana Vulpescu).
Mirela Halmi
