A trecut și prima zi de școală… Flori multe, emoții, baloane, lacrimi la bobocii cei mici de la pregătitoare și, evident, la mămicile lor. Un trafic neașteptat de decent, de bună dimineața, prin Sătmar… Cu locurile de parcare s-a stat ceva mai greu, dar, până la urmă, n-a întârziat nimeni la primul sunet de clopoțel.
Discursuri, mai lungi, mai scurte, câte o rugăciune urmată de un sfat polițienesc… așa, ca să ne aducem aminte de sectoristul de dinainte de ’89. Și apoi, întâlnirea cu colegii, cu sala de clasă și, pentru cei norocoși, și cu manualele noi.
Părinții au trecut peste drum de școli, la o cafea, ca de final de vacanță. De mâine, odraslele lor le vor lua locul. La cafeaua de liceu…
Asta a fost în viața reală. Apoi s-a trecut în online, unde s-au umplut Facebook-ul, Instagramul și restul rețelelor de imagini… Și de discursuri.
Pentru unii, lipsa inspirației a fost înlocuită cu AI-ul. Iar AI-ul, la mulți, e ca stăpânul… adică cu lipsuri și lacune.
Un exemplu l-am găsit pe pagina unui politician local, mic la sfat și mare la stat, care a inventat un nou Colegiu la Satu Mare, încurcându-l pe Ioan Slavici cu Lucian Blaga.
O fi lipsit mult la orele de limba și literatura română… O fi lipsit și când s-a făcut prezența. Și am zice că se și vede. Nu comentăm nici calitatea mesajului, luat parcă din limba unui lemn sculptat la Forestier…
Și am zice, la finalul primei zile de școală, că ne mai mirăm că elevii nu mai dau doi bani pe discursuri și postări. Păi cum să le dai importanță, când unele dintre ele sunt scrise de AI, iar AI-ul pare să fi avut și el absențe?
Cât despre postarea pe Facebook… pentru cei mai tineri, este cam ca o oră de istorie din perioada medievală: există, dar nu prea mai interesează pe nimeni.
S-aveți spor și inspirație în Noul An Școlar! Răbdare, înțelepciune și, desigur, bani de meditații…
