De: ADRIANA UNGUREANU: Editorialist la VERTICALI PENTRU ROMÂNIA, corespondent de București, Membră a UNIUNII ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN România, doctor în Economie și Afaceri Internaționale, scriitoare, profesor, formator;
VERTICALI PENTRU ROMÂNIA - SECȚIE DE EDITORIAL
PARTENERĂ MEDIA A CLUBULUI
"PRESA CULTURALĂ"
UNIUNEA ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA
Există un loc pe acest Pământ unde urmele creștine par păstrate încă de la începuturile ei. Acesta se află în Muntele Stea sau Monte Stella – parcă sună mai melodios în limba originală, pentru că este vorba despre un sanctuar din Italia, mai exact din Sudul ei, în Calabria, localitatea Pazzano. Particularitatea acestuia constă în faptul că adăpostește lăcașul lui Dumnezeu, nu într-o biserică, ci într-o grotă abisală, în care se pătrunde din creasta muntelui.
SFÂNTA MARIA
DE LA MONTE STELLA
Aproape de Dumnezeu
Pentru a ajunge la Sanctuarul de la Monte Stella se pleacă de la nivelul mării, de regulă localitatea Monasterace Marina. Pentru călătorul cu mintea trează și cu credința în suflet, punctul de plecare poate reprezenta nivelul zero al unei stări de evoluție. În doar câteva minute, acesta se trezește pe ”culmea culmilor”, foarte aproape de Dumnezeu. Când există impresia că ”mai mult de atât nu se poate”, așteptând ca drumul să o ia la vale, de fapt, acesta urcă și mai abrupt spre cer. Peisajele sunt de vis, un colț din Raiul pământesc. Apoi totul se termină într-un spațiu mic, cu o parcare strâmtă, de doar câteva locuri și niște căsuțe. La prima vedere, nimic surprinzător.
Sanctuarul Maicii Domnului
Peștera a fost locaș de cult bizantin, iar din 1096 a fost preluat de guvernanța catolică normandă și metamorfozat în mănăstire catolică începând din anul 1100, iar acest statut se păstrează până în zilele noastre.
Unicitatea acestui loc constă în forma ei naturală, iar intervenția umană s-a manifestat la un nivel minim. Dacă oamenii au șlefuit scările, au desenat pe pereți icoanele bizantine, au adus obiectele de cult catolic și băncuțele, au tras curent electric și au montat reflectoarele, Dumnezeu a sculptat granitul muntelui, permițând lumina naturală să se reverse prin gura de intrare în peșteră. Scările care duc spre altar, la un moment dat se despart simetric de o parte și de alta a unui ax imaginar, dând astfel impresia unui templu.
Sfântul altar
Altarul central nu se vede la intrare, dar se dezvăluie după o arcadă. Acolo, dincolo de un pupitru din marmură permanent ornat cu flori naturale, se află o statuetă a Maicii Domnului, realizată în 1562, incastrată într-o vitrină, creată două secole mai târziu, adică în 1790.
Clopotul datează tot din vremuri medievale, din 1639, iar crucea care se proiectează pe ”tavanul” muntelui este de dată recentă.
Dincolo de frumusețea locului care taie respirația, statuia este cel mai frumos obiect adus acolo de om. Însă, valoarea sanctuarului este reprezentată de ceva mult mai rar: pe peretele din partea stângă (cum se stă cu fața spre altar) se află cea mai veche imagine a Mariei Egipteanca, din toată Italia Meridională.
Locul tăcerii divine
Monte Stella se poate defini ca ”un loc al tăcerii pământești și al glăsuirii divine”. Ieșirea din grotă se face printr-un culoar natural îngust, după care vizitatorul este întâmpinat de statuia lui Isus, care parcă salută cu mâna arătând spre Cer, să nu uităm de menirea noastră spirituală.
După acest moment emoționant, se poate admira splendoarea Calabriei, cu munți și văi, dar mai ales marea care se unește cu cerul, pe linia orizontului.
Drumul pietruit este mărginit din loc în loc de câte o băncuță sau de o troiță, iar frumusețea locului lasă omul fără suflare și cere opriri dese, ba pentru a admira, ba pentru a mulțumi la fiecare pas, pentru darul de a fi acolo.
Icoana Maici Domnului
Contra unei donații simbolice, vizitatorul poate lua o iconiță cu statuia din marmură a Maicii Domnului de la Monte Stella. Însă, dincolo de amintirea de neuitat, rămâne rugăciunea scrisă pe spatele icoanei, a cărei forță se poate simți în timp, de către cel care crede cu adevărat. Este un fel de darul locului drept mulțumire pentru a fi ajuns acolo:
”O, Sfântă de la Stella, călăuzit de credință și purtat pe aripile speranței, cu inima zdrobită de durere și cu ochii plini de lacrimi, urc muntele tău sacru, cobor în grota unde, printre rocile de granit ai creat o casă a Ta, ca să mă arunc umil la picioarele Tale. Ție îmi deschid inima cu simplicitatea unui copil și îți vorbesc despre ceea ce am nevoie. Privește-mă cu îndurare, șterge-mi lacrimile, alină-mi durerea, vindecă-mi rănile, potolește-mi suspinele. Până nu mă vei mântui nu mă voi mișca de la picioarele Tale, Sfântă Virgină, Maica Îndurării.”
Sper ca această rugăciune să fie de folos și cititorilor mei. În ziua Nașterii Sfintei Fecioare Maria mă rog pentru sănătatea tuturor, să ne ajute Dumnezeu și Maica Domnului în tot ce avem nevoie. Amin!
Sursă foto: Adriana Ungureanu
Acest text este o adaptare a capitolului ”Monte Stella” din cartea ”Calabria, tărâm cu suflet de femeie” de Adriana Ungureanu, publicat de Editura Eikon, în anul 2022.
SPONSORII EDIȚIEI:
