De: Maria Chirculescu, editorialist la VERTICALI PENTRU ROMÂNIA, membră în Filiala "Aurel Mureșianu" Brașov-Covasna a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, redactor la revista Lumea Credinței (2009 - 2022), redactor șef al revistei Viața Ortodoxă (2001 - prezent), director al Agenției de Turism ”Miriam Turism”;
VERTICALI PENTRU ROMÂNIA - SECȚIE DE EDITORIAL
PARTENERĂ MEDIA A CLUBULUI
"PRESA CULTURALĂ"
UNIUNEA ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA
Din anul 2012 vizitez Etiopia periodic - este o țară absolut fascinantă prin oamenii săi, vizibil printre cei mai săraci ai lumii (doar 20-30 de țări au o situație economică mai precară decât ei), dar creatori și depozitari, în același timp, a unui patrimoniu cultural (creștin) de o unicitate și o valoare artistică impresionantă, recunoscută ca atare la nivel mondial. 12 situri materiale (locul întâi între țările africane) și 7 elemente imateriale sunt de multă vreme înscrise în patrimoniul UNESCO.
CRUCEA ETIOPIANĂ
Paradoxul etiopian
După ce am vizitat jumătatea nordică a țării (cea eminamente creștină), la finalul primei vizite perplexitatea a fost maximă! Cum poate Etiopia, la cei un milion de kilometri pătrați ai săi, cu o populație de aproape 140 milioane de locuitori (locul 10 în lume) și numărând statistic peste 80 de triburi, cu obiceiuri care mai de care mai diverse, cu un sistem tribal de organizare, păstrat ca într-un tunel al timpului, din antichitate neschimbat până în secolul XXI, cu 80% din populație trăind încă în zone rurale, în case acoperite cu paie și practicând o agricultură de subzistență în zone aride, cum poate deci Etiopia să fie un centru de civilizație multimilenară, cum evident se dovedește a fi?
Turistic, oferta este fabuloasă și foarte diversă
Cum poate un popor preocupat astăzi strict de producerea celor minim necesare traiului de zi cu zi, să transmită nealterate, din generație în generație, valori spirituale autentice, cum ar fi:
ritualuri religioase vechi de 3000 de ani
prin arheologie biblica: Dansurile Regelui David, practicate și azi de preoți la marile sărbători;
credință creștină
Etiopia a fost a doua țară din lume care a declarat creștinismul religie de stat,
Ortodoxie - în varianta neocalcedoniană
păstrată cu sfințenie și fără abatere la nivelul secolului al V-lea; mergând acolo, plonjăm 16 secole înapoi, în istoria Bisericii noastre Ortodoxe;
reguli moral - creștine - legiferate de Imperiul Bizantin
după care se conduc și astăzi în societate – de exemplu, fecioria la cununie obligatorie și pentru mire;
Repere identitare: alfabet și limbă unice (Ge'ez),
vechi de 2000 de ani, limba fiind folosită acum doar în practica Bisericii Etiopiene Tewahedo (limba oficială este amharica);
Ora biblică, ca oră tradițională etiopiană
cu ziua care începe la răsăritul soarelui, Ceasul al Treilea este ora 9, Ceasul al Șaselea este ora 12 ...
Sunt multe de povestit despre paradoxul etiopian, avem și câteva explicații pentru el. Dar pentru a înțelege în profunzime spiritualitatea acestui popor uimitor, luăm acum un singur exemplu și vorbim despre:
Crucea etiopiană
Crucile etiopiene sunt printre cele mai fascinante obiecte de artă sacră – nu doar din Africa, ci din întreaga lume creștină. Orice călător în Etiopia sau colecționar de artă observă cu înfrigurare autenticitatea și măiestria reprezentării Sfintei Cruci, ca element de patrimoniu etiopian unic, de valoare inestimabilă.
Deși au forma de bază a Sfintei Cruci, crucile etiopiene sunt extrem de bogat ornamentate, rafinamentul estetic ducându-ne cu gândul la genialitatea meșterilor locali, care le realizează în mod tradițional, de secole, chiar și în cele mai izolate locuri, transmițând din tată în fiu caracteristicile și secretele artei sacre etiopiene.
Crucea de Axum, Crucea de Gondar, de Lalibela etc.
reprezintă tot atâtea ”tipare” care se recunosc ușor, deși meșterii locali nu au executat niciodată două cruci identice (nici nu au cum, la cât de elaborate sunt aceste modele).
Și totuși, nu este vorba doar de artă, ci mai degrabă de un simbolism creștin autentic, profund, care sugerează, dincolo de jertfa Mântuitorului Hristos, eternitatea și caracterul infinit al lui Dumnezeu.
Deși Etiopia și Bizanțul împărtășesc aceeași rădăcină creștină, simbolistica crucii în cele două tradiții a evoluat diferit, datorită contextelor geografice și istorice atât de deosebite, ținând cont că Etiopia a tăiat orice legătură cu lumea creștină – cu excepția Bisericii Copte – începând cu secolul al V-lea.
Dacă în tradiția bizantină, Sfânta Cruce este văzută mai ales ca lemnul Răstignirii lui Hristos și ca „armă a biruinței” asupra morții, accentul punându-se pe Pătimire și Înviere, în tradiția etiopiană, Sfânta Cruce este reprezentată mai ales ca Arbore al Vieții, un simbol de lumină, regenerare și binecuvântare. Accentul se pune pe viață și eternitate.
Legat de formele canonice: în tradiția bizantină cunoaștem Crucea greacă (cu brațe egale), Crucea latină (cu brațul vertical mai lung) și Crucea cu trei traverse (asociată Răstignirii).
În tradiția etiopiană, formele sunt variate și bogat ornate
Crucea etiopiană este aproape întotdeauna împodobită cu motive geometrice, florale și noduri care se continuă infinit. Unele cruci au atât de multe ramificații încât par mai mult rozetă sau mandală decât o cruce strictă.
Ca simbolism teologic: în tradiția bizantină, brațele Crucii simbolizează unirea dintre cer și pământ, dintre omenesc și divin.
De multe ori, crucea este împodobită cu inscripții („INRI”, „NIKA”) sau cu imaginea lui Hristos răstignit. În creștinismul etiopian apare un simbolism cosmic: modelele nesfârșite folosite simbolizează eternitatea lui Dumnezeu, cercul reprezintă soarele divin, iar brațele - răspândirea Evangheliei către tot universul.
Ca percepție: Crucea bizantină e adesea sobru teologică, un semn al jertfei, al învierii și al biruinței asupra păgânismului,
în timp ce Crucea etiopiană reprezintă o celebrare vizuală a prezenței lui Dumnezeu în lume, mai mult decât un accent pus pe suferința și jertfa lui Iisus, deci, dacă Bizanțul a văzut în Sfânta Cruce un instrument al mântuirii prin jertfă, Etiopia - cea izolată teritorial timp de secole de lumea creștină - a dezvoltat-o ca simbol cosmic al vieții și al protecției divine, un semn viu al legământului cu Dumnezeu.
Crucile etiopiene sunt considerate obiecte sacre, nu doar artistice
Ele sunt întotdeauna sfințite și nu pot fi tratate ca simple podoabe, indiferent că este vorba despre cruce de purtat la gât (obligatoriu pentru orice creștin, de la momentul botezului) sau despre cruce de procesiune sau de binecuvântare folosită de cler, indiferent că este făcută din lemn sau metal (fier, cupru, bronz, argint sau aur).
Sfânta Cruce este venerată de etiopieni asemenea icoanelor – și există și sfinte cruci făcătoare de minuni, așa cum există si icoane făcătoare de minuni (de exemplu, Crucea Regelui Lalibela, din sec XIII).
Aceste Cruci reprezintă o sinteză între teologie și artă,
unde frumusețea ornamentală – oricât de spectaculoasă - nu are scop estetic în sine, ci devine un limbaj vizual al credinței și al eternității.
Așadar, crucea etiopiană este un rezumat vizual al întregii teologii creștine etiopiene – transmite concepția Bisericii Ortodoxe Etiopiene Tewahedo despre viață, mântuire, eternitate, protecție și prezență divină.
Înțelegerea simbolisticii extraordinarelor cruci etiopiene poate să deschidă o ușă spre descifrarea resorturilor spirituale ale manifestărilor de credință ale acestui popor profund religios, care a reușit să păstreze neschimbat ritualul Bisericii Ortodoxe, de la nivelul secolelor IV – V până în prezent.
În loc de concluzii,
o invitație pentru Dumneavoastră: veniți cu noi în Etiopia creștină, prin ”Miriam Turism”! Este paradoxală, șocantă și ne poate scoate din … lenea duhovnicească!
Contact: https://www.miriamturism.ro/
Credit foto: Maria Chirculescu
