Trăim, pentru că aşa vrem, într-o lume sufocată de răutate, în care acest popor încearcă să-şi regăsească demnitatea naţională. Nu cred că a mai existat perioadă în care „românul să lupte împotriva românului”.
Şi totuşi… există o categorie de oameni cu totul aparte: medicii. Aceştia, orice am spune, au parcurs o pregătire cu totul aparte, lungă şi grea spre a deveni ceea ce sunt astăzi, adică specialişti căutaţi pe tot globul. Şi tocmai pe aceştia nu ştim să-i preţuim la adevărata valoare. În schimb îi ovaţionăm, îi aplăudăm pe toţi „politicienii” fără nicio chemare, de care s-a săturat poporul la „peste poate”. Aceşti oameni, ajunşi în vârful piramidei, analizează activitatea medicilor. Nu-şi dau seama că sunt ridicoli şi se amestecă, fără rost, într-o activitate cu totul străină de ei? Medicii au intrat la o facultate prin concurs, medicina fiind singura facultate rămasă adevărată! În rest, depui dosarul, plăteşti şi poţi „reuşi” (cum spun părinţii) la 2-3 facultăţi!
Aiurea! Medicina este grea: concursuri, seminarii, lucrări, laborator, experienţe, practică, biblioteci, lecturi, toceală, examene, emoţii, cheltuieli în plus.
Poate, mulţi n-au de gând să plece, dar auzindu-i toată ziua la TV pe „gargari” spunând: Să-i facem să nu plece, să-i aducem înapoi pe cei plecaţi, să… câte şi mai câte! Cine spune acest lucru? Cei care au ocolit şcoala, care „au făcut-o” la fără frecvenţă, prin corespondenţă, cu „greutăţi”. Fără condiţii, care au lipit afişe şi „s-au lipit” de nişte posturi… nu cele ale Crăciunului şi de Paşte, ci acelea care le-ar da drept de analiză a sectoarelor străine de ei! Aceasta duce la stagnare şi distrugere a tot ce-i bun încă la noi!
Eu aş da drumul să plece tuturor care şi-ar plăti şcolarizarea: cursuri, laboratoare, săli, biblioteci, burse de tot felul, practici, scutiri de tot felul, salariile cadrelor didactice şi multe altele. De fapt, medicii n-ar pleca dacă ar fi apreciaţi pentru ceea ce fac. Nu pot cere ca „afară”! Ei ştiu că acolo, de ex. în Canada, nu ajungi medic sau inginer decât după multe examene, după intrarea în liga specialiştilor, după mulţi ani când lucrezi ceva tangenţial cu specialitatea.
E adevărat, salariul este mai mare ca aici, dar şi pretenţiile sunt altele, dar şi cheltuielile sunt cu mult mai multe. De exemplu, plăteşti taxă prentru şcoală deşi n-ai copii, chiria cea mai mică este 800 dolari, mărfurile alimentare par ieftine că se vând la livră nu la kg. etc. E adevărat că băncile te ajută să-ţi rezolvi problemele absolut necesare, chiar maşina, care nu-i un lux.
Atât de mult vorbesc în „gol” politicienii de plecarea tinerilor, încât chiar le dă de gândit să plece. Exact ca „să-i facem pe cei plecaţi să se întoarcă”, mai bine ar pleca şi ei si ar avea doar bilet de plecare! Ne-am săturat de minciuni, de înjosiri, de oameni nepregătiţi cu un vocabular „de lemn”, cu texte şi cifre învăţate ca papagalul! Mulţi ajunşi acolo sus, nu în rai, ci în Parlament n-au ce căuta acolo, dar votăm o listă şi nu votăm omul! Unii şi-au făcut carieră şi au devenit cu profesia „parlamentar”, doar baza solidă a pensiei vine de acolo, nu din profesionalismul lui! Şi, Doamne, câţi sunt acolo cu cursuri de dans, cu „şcoala vieţii”, cu ceva cursuri de zile în politică… Şi aceştia, cum nu ştiu alegătorii, nu fac şosele, poduri, curăţenie şi educaţie, nu fac clinici şi spitale, ci sunt chemaţi să facă legi. Cel puţin de-ar înţelege şi de-ar fi apţi pentru aşa ceva, că doar le fac specialiştii, ei ridicând mâna, dacă-s prezenţi! Nu se spetesc cu munca şi dacă poporul suveran ar şti exact cât cheltuim cu un parlamentar pe lună, pe an, pe patru ani şi am înmulţi cu 465, nu i-ar mai vota şi ar dori să fie un Parlament de 101 persoane (un sfat al înţelepţilor). Peste tot se dau concursuri de ocupare sau promovare în posturi, minus Parlamentul. Eu le-aş da o dictare simplă sau le-aş da să realizeze un eseu pe o temă anume, de o pagină. Ar ajunge selecţia! Ce mă înjură acum, citind materialul acesta, unii ajunşi cu greu acolo, sus!
Am vorbit şi vorbesc laudativ la adresa medicilor noştri, pe care-i admir pentru munca lor. Managerul spitalului nu trebuie să fie medic, ci un bun organizator! E adevărat că n-am văzut medici săraci. Îmi vin în minte medici excepţionali: Familia Dr. Ctin Raţiu, cu Cosmin şi Cosmina, Dr. Fanea D., Dr. Gross de la radiologie, Dr. I. Sergiu Dănuţ, Dr. V. Enătescu, Dr. Golea Niţă Bujor, Dr. Kurtinez sau Dr. Rusu – oameni cu har, oameni ce-şi pun la dispoziţie toate cunoştinţele pentru sănătatea noastră. În numele NV TV adresez medicilor şi personalului sanitar sănătate (şi ei au nevoie), bucurii, împliniri, alături de mulţumiri pentru tot ceea ce fac spre binele nostru!
Teodor Curpaş