Sute de sătmăreni cu afecţiuni psihice sunt lăsaţi în voia sorţii, deşi trebuie internaţi şi supravegheaţi, se plâng chiar organele abilitate. Secţiile de profil se confruntă cu neajunsuri, iar cele mai multe nu au suficiente locuri. La Carei, de exemplu, Secţia de psihiatrie a Spitalului există mai mult pe hârtie. În aceste condiţii, bolnavii ajung să fie o povară şi un risc pentru propriile lor familii, dar şi pentru noi toţi: oricând pot ieşi în stradă, în plină criză, când sunt în stare de orice.
Familiile sunt neputincioase
Familiile bolnavilor psihic trebuie să înfrunte neputincioase, zilnic, o realitate cruntă şi dureroasă pentru care nu găsesc nicio portiţă de salvare. Doar cei care suferă de afecţiuni grave, ca schizofrenie, depresii puternice sau Alzhaimer sunt internaţi două-trei săptămâni, după care sunt lăsaţi să plece acasă. Li se recomandă să revină pentru examinări periodice dar puţini sunt cei care o şi fac. Statisticile sunt îngrijorătoare: în fiecare an, peste o sută de sătmăreni se sinucid, iar dintre aceştia, 9 din 10 suferă de o boală psihică.
Poliţiştii fac ce pot
Cei care ar trebui să ne asigure protecţia pe stradă, şi vorbim aici de poliţişti, se confruntă cu un puternic vid legislativ. Cu toate acestea, purtătorii de uniformă depun eforturi constante pentru a ţine evidenţa persoanelor care intră în această grupă de risc. Concret, la nivelul Serviciului de Investigaţii Criminale din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Satu Mare există o evidenţă a bolnavilor psihic periculoşi, din această categorie făcând parte persoanele diagnosticate cu schizofrenie paranoidă. Aceste date sunt furnizate de către Direcţia de Sănătate Publică. Poliţiştii mai colaborează şi cu unităţile de psihiatrie din judeţ, informaţiile fiind periodic analizate şi actualizate, susţin oamenii legii. Conform aceleiaşi surse, verificările vizează atât bolnavii ce sunt internaţi în spital, cât şi persoanele lăsate la domiciliu, cu tratamente stricte, sub supravegherea aparţinătorilor. “Precizăm că în cazul în care instanţa dispune prin sentinţe adoptarea unor măsuri de siguranţă, cum sunt obligarea la tratament medical a bolnavului psihic ori internarea medicală a acestuia într-un institut de specialitate, în sarcina Poliţiei sunt trasate atribuţii de supraveghere a punerii în aplicare a acestor măsuri”, a declarat purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Judeţean de Poliţie, inspectorul principal Roxana Cristea.
Cazuri concrete
În mod frecvent, patrulele de siguranţă publică sunt sesizate să intervină pentru a oferi sprijin personalului medical de pe ambulanţă în scopul internării unor bolnavi psihic ce opun rezistenţă ori, din cauza afecţiunilor de care suferă, prezintă pericol. Chiar anul trecut un asistent a fost rănit cu un cuţit de către o persoană cunoscută cu afecţiuni psihice, în timp ce se încerca transportarea sa la spital cu ambulanţa. De altfel, acţiunile acestei categorii de persoane sunt total neprevăzute, şi tocmai din această cauză, în ciuda verificărilor pe care le face Poliţia, este imposibil de contracarat sau de prevenit o eventuală manifestare a bolnavului ce poate avea consecinţe deosebit de grave. De departe, cel mai grav caz a avut loc în 2010, când un tânăr de 25 de ani, din Satu Mare, şi-a ucis mama, lovind-o cu un bolovan în cap, şi ulterior a dat foc magaziei în care se găsea corpul celei ce i-a dat viaţă, pentru a se bănui că femeia a murit în incendiu. În acel caz medicii au stabilit că bărbatul suferea de anumite afecţiuni psihice, dar care nu i-au abolit discernământul, astfel încât fiul a plătit pentru uciderea mamei. Cu alte cuvinte, a răspuns penal pentru infracţiunea comisă.
Ciprian Bâtea
