Ameninţând, şantajând, lingând şi pupând cele mai diverse funduri, Castorel cel tembel a ocupat întotdeauna funcţii de conducere, generos retribuite. În ultimii ani, acest rozător delator a câştigat saci întregi de bani. Asta numai din câştigul oficial, fără să mai punem la socoteală şpăgile. Iar acestea n-au fost tocmai puţine la număr. Nici salariul nu şi l-a prea cheltuit, fiind de notorietate apucăturile sale de pomanagiu zbanghiu. Tot timpul a fost obişnuit să trăiască ca un parazit, lipindu-se de sponsori generoşi mai ceva ca timbrul de plic. În pofida câştigurilor enorme, Castorul este sărac lipit pământului. În cei 50 şi ceva de ani de viaţă a reuşit să cumpere doar un petec de pământ. Ba s-a mai ales şi cu o datorie babană la o bancă transilvană. Câştigurile legale şi ilegale le-a băut sau le-a mâncat, căci nimic n-a agonosit în mod oficial acest Castor retardat. Şi-a păstrat banii negri în ciorapi albi, crezând că astfel îi va face mai curaţi. La cât e de zgârcit, precis că doarme pe o saltea de bani, cum a văzut că fac şeicii cei babani. Retardatul Castorel îi ţine pe toţi doar pentru el. Nu este exclus ca de când are probleme cu legea să fi abandonat economisirea la saltea. În favoarea seifului, cum se cuvine şeicului. Indiferent cât e de tembel, rozătorul Castorel şi-a asigurat bătrâneţile, adunând ban cu ban salariile şi şpăgile, devenind un pomanagiu zurbagiu.
