De: Drd. Vlad Mulcuțan-Chiș: editorialist-corespondent VERTICALI PENTRU ROMÂNIA la Timișoara, Medic - absolvent al
Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara;
VERTICALI PENTRU ROMÂNIA - SECȚIE DE EDITORIAL
PARTENERĂ MEDIA A CLUBULUI
"PRESA CULTURALĂ"
UNIUNEA ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA
Dragii mei cititori,
Sper ca, și de această dată, să mă primiți în casele, inimile și sufletele dumneavoastră cu brațele deschise și cu aceleași gânduri bune! De fiecare dată am încercat să vă propun teme de gândire, de introspecție, subiecte de interes, aspecte ale vieții, întrebări dar și răspunsuri care, pentru mine, însemnau mult … niciodată nu am venit în fața dumneavoastră cu “temele nefăcute”, încercând să fiu cât mai clar, cât mai bine înțeles și cât mai obiectiv, atunci când sufletul mi-a permis.
REGĂSIRI PRINTRE GÂNDURI
Fac parte din echipa “Verticali pentru România” de exact 3 ani. Timp în care, am învățat cum să mă fac înțeles, cum să mă conformez unor norme de redactare și etică literară, dar și cum să pun în pagină tot ce am eu mai bun de oferit.
Poate că din exterior pare ușor …
dar realitatea este că scrierea editorialistică se află departe de presa de știri, poate că și mai departe de stilul “blog personal”, nu are tangențe cu ficțiunea și nici cu proza literară.
A fi editorialist înseamnă să vezi omul și viața din el, cultura care îl definește, societatea în care trăiește și educația care îl formează. Este adevărat că educația, cultura, medicina și viața au fost cele mai accesibile aspecte pe care vi le-am expus cu atenție și interes, dar azi, aș dori să deschid o nouă abordare, și anume psihologia.
“Regăsiri printre gânduri” s-a născut prin constatarea faptului că mintea noastră este cea de la care pornește totul
și la care se poate sfârși totul.
Fie că vorbim despre un gând, un plan, un sentiment sau o proiecție de viitor, conștientul și subconștientul nostru sunt cele care lucrează fără încetare, printr-o metamorfoză continuă a gândului, care ulterior va deveni faptă. De aici vine și diferența majoră dintre cei care gândesc un lucru și acționează impulsiv, dar concordant cu impulsul inițial și cei care gândesc un lucru, îl transformă, îl analizează, îl procesează și abia apoi realizează, uneori la distanță semnificativă de ideea de bază.
Ambele contexte pot prezenta atât avantaje, cât și dezavantaje,
pentru că în psihologie nu există răspunsuri corecte sau greșite, trăiri pozitive sau negative, ci numai aspecte care pot, sau nu, să fie adaptate, înțelese sau îmbunătățite.
Gândul este ideea, energia, binecuvântarea sau obstacolul care apare în mintea noastră, neîncetat, și de la care pleacă totul … și doresc să continui expunerea mea prin două contexte pe care, cu siguranță, le-am trăit cu toții.
“Ziua bună se cunoaște de dimineață”
este un proverb tradițional românesc care explică, atât de simplist și concret, mecanismul ce stă în spatele unor clipe reușite sau tensionate: întocmai gândul și proiecția acestuia în viața trăită.
Dacă ne trezim obosiți, îngândurați, blocați în scenariul unui vis urât pe care l-am avut, și influențați de eventuala vreme noroasă de afară, dacă nu depășim tot acest context care, realmente nu ține de noi, în momentul ”0” al zilei, dimineața în timp ce ne ridicăm din pat, vom rămâne blocați în acest vârtej care ne va trage tot mai adânc în trăiri similare pentru tot restul zilei.
În completă antiteză, dacă ne trezim recunoscători, poate chiar și cu zâmbetul pe buze, ne bem cafeaua cu poftă și conturăm cu interes întregul parcurs al zilei, orice obstacol s-ar ivi în drum, va fi neînsemnat și improbabil să ne abată de la starea cu care am început ziua.
Este vorba de autocontrol, autosugestie și buna stăpânire a sinelui,
care împreună cu o prioritizare și gestionare eficientă a emoțiilor, poate reprezenta motorul, cu ajutorul căruia, putem să funcționăm pentru mult timp.
Creierul are nevoie de glucoză, organismul de hidratare, și sufletul de încredere și echilibru. Dacă am învăța să controlăm tot ce percepem despre noi, prin gând, și am accepta că lucrurile care nu țin direct de corpul nostru, de intelectul nostru și de dinamica noastră sunt invariabile, dar totuși, uneori constante, am trăi într-o armonie care gravitează în jurul propriei persoane.
În încheiere, vă dedic o strofă care îmi aparține, și care mi-a venit fluent
în gând, în dimineața zilei când care am realizat că de la mine pornește totul:
Din interior pleacă și dorul, tot aici se naște teama,
Dar tot noi suntem izvorul, care poate stinge flama.
Din interior pleacă un zâmbet, care luminează drumul,
Celui ce-a pierdut căldura, și rămâne doar cu scrumul.
Graiul bun nu se măsoară în cuvintele mărețe,
Timpul care se strecoară, nu renaște prin tristețe.
Credit foto: Vlad Mulcuțan - Chiș
