Mi-a trebuit destul de mult timp ca să pricep câte ceva din valoarea tradiţiilor populare, mediul urban, muncitoresc în care am crescut şi am fost educat „văduvindu-mi” puţin câte puţin percepţia nativă şi pământească în acelaşi timp. Nunţile la oraş sunt organizate în medii din ce în ce mai nonconvenţionale, conform modelor schimbătoare, tot mai mulţi miri alegând să-şi petreacă unirea sufletească în locuri cât mai trăsnite şi mai şocante. La un astfel de episod am fost martor acum câţiva ani, când în plin centrul Sătmarului, la sensul giratoriu, îşi trâmbiţa claxoanele o suită veselă şi mândră de maşini care mai de care mai fiţoase, în frunte aflându-se mirii în cabina unui TIR pe a cărei coloratură stridentă „trona” pictată o femeie goală cu forme extravagante şi diforme.
O imagine tristă şi absurdă prin stilul kitchos de desfăşurare, cu un mire la volan care mândru apăsa pe claxon şi cu o mireasă care bucuroasă nevoie mare mai că nu cădea de pe geamul portierei drepte făcând cu mâna la sătmărenii care aplaudau scena în hohote înfundate. A fost un moment în care mi-am întărit convingerea că avem nevoie de tradiţii sănătoase pentru a nu cădea în derizoriu. O astfel de tradiţie mi-a fost dat să admir, chiar dacă a fost pusă doar în scenă de elevii Şcolii Gimnaziale „Mircea Eliade” din Satu Mare, secţia maghiară – învăţământ primar, care au prezentat un superb spectacol de datini şi obiceiuri maghiare. Manifestarea s-a înscris în cadrul proiectului „Călătoria mea multiculturală”, proiect iniţiat de către Ministerul Educaţiei Naţionale – Direcția Generală Învățământ în Limbile Minorităților, la secţiunea „Cunoaşte-mă pe mine” – linia maghiară – învăţământul primar şi s-a desfăşurat în cinci etape, în intervalul cuprins între 1 martie-15 aprilie 2014. Astfel, elevii ajutaţi de cadre didactice au lucrat pe diferite ateliere: „Carnaval – Farsangi mulatság”, „Motive populare maghiare în arta plastică”, „Pe urmele strămoşilor – expoziţie etnografică”, „Tradiţii şi obiceiuri de Paşti”, … toate activităţile culminând cu punerea în scenă a „Nunţii în Sătmar”, o „nuntă” realizată de elevi din clasele I-IV secţia maghiară a şcolii gazdă.
Într-o scenografie inspirat lucrată până-n cele mai mici detalii, micii „nuntaşi” au cântat, strigat, urat şi dansat în onoarea micilor „miri”, într-o sală festivă plină de colegi, părinţi şi cadre didactice, care au respectat nesperat de bine spectacolul pus în scenă de artişti. Demnă de menţionat este atmosfera de respect şi de linişte, pe care atât adulţii cât şi copiii din sală au păstrat-o până la sfârşitul programului, ca şi contrapunct la alte serbări şi spectacole şcolare unde după fiecare moment al micuţilor de pe scenă părinţii se ridicau grăbiţi a-i felicita şi a-i duce „la prăjitură”.
De la organizatori am aflat că scopul proiectului a fost de a păstra, conserva şi transmite valorile culturale autentice, printre obiective aflându-se îmbunătăţirea competenţelor de comunicare ale elevilor în limbă maternă; dezvoltarea competenţelor sociale şi motivaţionale ale elevilor prin artă, poveste şi joc; dezvoltarea competenţelor transdisciplinare; valorificarea cunoştinţelor în practică; îmbunătăţirea competenţelor de comunicare ale cadrelor didactice; cunoşterea valorilor şi tradiţiilor folclorico-etnografice-religioase din Sătmar.
Am fost martorul unei lecţii practice de educaţie pentru viaţă prin respectarea valorilor tradiţionale îmbinate cu modernul, coordonatoarea proiectului, prof. Mariana Sălăgean, alături de echipa formată din profesoarele Szabo Iolanda, Stela Pal, Roman Melinda, Lucuţa Erika, Vigh Ecaterina, Leiti Monika, Gabruş Andrea, Vajda Katalin şi Koncz Tunde, clasificând şcoala gazdă ca singura unitate de învăţământ gimnazial din municipiul Satu Mare înscrisă în acest proiect. Suntem la sfârşit de itinerariu gazetăresc în lumea începuturilor de drum în doi, făcând o comparaţie între cele două nunţi prezentate mai sus, rămânând în continuare ca nevrednicia acestor slove tipărite să ne ajute în alegerea gradului în care modernul şi tradiţia pot să ne ajute în cele mai importante momente ale vieţii.
Valeriu Ioan