Datoria externă pe termen scurt, care a trimis România în corzi la sfârşitul anului 2008 a oscilat în primele patru luni din acest an în jurul a 18 miliarde de euro – nivel minim al ultimilor patru ani. Soldul datoriei externe pe termen scurt este cu 6 miliarde euro sub maximul din toamna anului 2008 de 24 miliarde de euro.
Scăderea datoriei externe pe termen scurt a fost influenţă în principal de reducerea expunerii instituţiilor de credit. Datoria pe termen scurt a băncilor a coborât în primul trimestru din acest an la 3,3 miliarde euro, cu aproape un miliard de euro sub nivelul din primele trei luni ale anului trecut. Faţă de sfârşitul anului trecut scăderea datoriei externe rămâne în contul băncilor care în anii de boom aduceau fonduri de la băncile mamă din străinătate pentru a finanţa acordarea de credite pe plan local. Finanţările pe termen scurt erau preferate datorită costurilor foarte mici, ceea ce conferea un avantaj în lupta pentru cota de piaţă. Băncile din zona euro acoperă peste 80% din piaţa locală, grade ridicate de dependenţă fiind înregistrate în raport cu grupurile austriece şi cu cele elene, unele dintre acestea controlând bănci cu impact sistemic.
Dacă la sfârşitul anului trecut datoria externă pe termen scurt – care include atât datoria statului, cât şi pe cea privată- era de 19,1 miliarde de euro, în lunile februarie şi martie 2014 nivelul a coborât sub 18,3 miliarde. Un nivel mai redus al datoriei externe pe termen scurt s-a înregistrat în iunie 2010.
Datoria externă pe termen scurt a ajuns să reprezinte aproximativ 57% din rezerva valutară a BNR. În luna mai rezerva valutară a BNR a ajuns la minimul ultimilor patru luni în condiţiile în care banca centrală va încheia în 2015 rambursarea creditului de circa 9,5 miliarde de euro tras de la FMI dintr-un total aprobat de 10,5 miliarde de euro. Raportul dintre datoria externă pe termen scurt şi rezerva de valută este foarte departe de vârful de aproximativ 90% atins în noiembrie 2008, când analiştii străinii avertizau că BNR ar risca să îşi epuizeze întreaga rezervă dacă ar încerca să acopere ieşirile de valută în eventualitatea unei sistări a finanţării străine. Acest scenariu i-a speriat pe investitori, care s-au retras din România, în timp ce speculatorii au pariat pe o depreciere abruptă a leului.
Ioan Raţiu