De la Sarmizegetusa Regia – spre Ulpia Traiana

sarmi01

Plecăm de la Sarmizegetusa Regia, dorind să aflăm mai multe amănunte despre tumultoasa istorie daco-romano. Şi dacă timp de patru episoade am tot încercat să desluşim date din stilul de viaţă, gândire şi civilizaţie a dacilor, începând de azi ne-am propus să facem „câţiva paşi” şi către celălalt „pol” al culturii antice daco-romane Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizetetusa. Zis şi făcut … punem mâna pe telefon, sunăm … şi peste trei minute … aflăm că suntem aşteptaţi de domnul Gică Băeştean, omul care sperăm să ne fie călăuză timp de câteva zile în lumea mărturiilor romane de pe aceste meleaguri.

Câteva date despre ghidul nostru
Gică Băeştean s-a născut pe data de 6 mai 1972, în oraşul Haţeg, judeţul Hunedoara. A luat parte, ca elev, la campania de săpături arheologice din vara anului 1985, desfăşurată în situl arheologic Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, la obiectivul „Palatul Procuratorului financiar” al provinciei Dacia Apulensis,mai târziu, în anul 1991 fiind admis, la Facultatea de Istorie şi Filosofie, Secţia Istorie a Univesităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. În anii 1994-1995 a beneficiat de o bursă de studii în Austria, la Carnuntum, unde a participat la săpăturile arheologice din cadrul oraşului roman la diferite obiective, în anul 1996, susţinându-şi licenţa cu lucrarea “Despre aprovizionarea cu apă a oraşelor din Imperiul Roman”. Din vara anului 1997, devine absolvent al cursurilor de master în istorie veche şi arheologie, desfăşurate în cadrul Universităţii Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, de către Facultatea de Istorie şi Filosofie, Secţia Istorie, cu teza intitulată „Tehnica aprovizionării cu apă în Colonia Dacica Sarmizegetusa”. În toamna anului 2000 a fost admis la doctorat cu tema “Aprovizionarea cu apă în Dacia romană”, pentru ca în martie 2006 să devină doctor în istorie în urma susţinerii publice a tezei de doctorat. A realizat săpături de salvare în numeroase puncte arheologice, printre care cele din anii 2002, 2003 şi 2004 unde a participat la săpăturile desfăşurate la Roşia Montană, judeţul Alba. A participat la numeroase sesiuni de comunicări printre care: Deva 2008, cu lucrările “Water supply in roman Dacia”; “Culvert, distribution and sewage in Apulum”; Simpozionul Naţional “Modelul socio-economic al Imperiului Roman. Cu privire specială la provincia Dacia”; Cagliari – Italia- 2010, cu lucrarea “Sarmizegetusa past and present“; Conferinţa internaţională “Defensive system,military infrastructure and the daily life on the borders of the Roman Empire“, Târgu Mureş 2010, cu lucrarea “ Ulpia Traiana Sarmizegetusa. About the wooden phase structures on the Insula 3“; Pozarevac – Serbia – 2011, cu lucrarea “The plan of Colonia Dacica Sarmizegetusa“; Sarmizegetusa 2012, cu lucrarea “Despre suprapunerea aşezărilor de la Sarmizegetusa“, etc. A participat la peste 40 de şantiere naţionale de săpături arheologice, publicând materiale de referinţă în zeci de publicaţii de arheologie din ţară şi din străinătate. La ora actuală domnia sa lucrează ca muzeograf la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, Secţia Sarmizegetusa, fiind şeful secţiei. „Activitatea mea în cadrul Muzeului Sarmizegetusa constă în coordonarea sarcinilor ce revin angajaţilor muzeului, ghidajul pentru vizitatori, săpături arheologice în situl Colonia Dacica Sarmizegetusa şi săpături de salvare, un important segment de activitate reprezentându-l inventarierea, depozitarea şi studierea materialelor descoperite în cadrul săpăturilor realizate la amfiteatrul şi forul Coloniei Dacica Sarmizegetusa, fiind din anul 2011 arheolog expert”.

sarmi02

Scurt istoric al sit-ului
„Bine aţi venit la Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. Vă aflaţi în capitala provinciei romane şi eu vă voi călăuzi în parcurgerea locului”. „Mulţumim pentru ospitalitate, de unde putem porni traseul nostru?” „ „O să vă fac pentru început un scurt istoric al locului. O să pornim demersul nostru din localitatea Grădişte (Várhely), care era identificată la sfârşitul veacului al XV-lea de către umanistul Johannes Mezerzius, canonic de Alba Iulia, drept Sarmizegetusa, antica capitală provincială. Munca sa, începută încă de la 1495, s-a concentrat pe adunarea de epigrafe, cu scopul creării unei culegeri. O copie a manuscrisului va fi dusă la Veneţia de către Filip Móre de Ciula, ambasador al regelui Ungariei, fapt apărut în lucrarea „Veche familie de cneji români din Ţara Haţegului”. Astăzi satele Ciula Mare şi Ciula Mică sunt o parte componentă a comunei Răchitova ceea ce va oferi şi o oarecare notorietate europeană lucrării de mai sus. Din cele 120 de inscripţii transilvănene, 36 provin de la Sarmizegetusa, doar că, în cazul câtorva intervenţiile proprii au fost modificate într-o măsură mai mare sau mai mică textul original, lucru care va trezi numeroase suspiciuni în ceea ce priveşte corectitudinea ştiinţifică a datelor.”

Un conte arheolog
„Mai târziu, Contele Giuseppe Ariosti devenit căpitan, apoi locotenent-colonel în armata împăratului Carol al VI-lea, lucrând la construirea unei fortăreţe în apropiere de Alba-Iulia în anul 1722, a descoperit ruine antice şi diverse alte obiecte. El se plângea marchizului Scipione Maffei din Florenţa, de faptul că unele inscripţii s-au pierdut, folosite ca material de construcţie pentru clădirea aflată în lucru. Maffei s-a adresat imediat lui Apostolo Zeno, istoric şi poet de la curtea imperială, care, la rândul său a ridicat problema la nivelul împăratului. Carol al VI-lea a ordonat cu promptitudine şi a susţinut financiar recuperarea şi păstrarea a cât mai multe inscripţii posibil şi aducerea lor la Viena. Ariosti a fost numit la conducerea acestor operaţiuni. Cu acest prilej a vizitat mai multe locuri, inclusiv locul fostei Colonia Dacica, din care a adunat 56 de mari monumente, pe care le-a îmbarcat pe patru vase pentru a le transporta pe râul Mureş, fiind apoi descărcate şi reîncărcate pe alte vase pentru a naviga pe râul Tibisco şi pe Dunăre. Din păcate, una dintre aceste nave s-a scufundat la Szeged împreună cu încărcătura sa de 18 piese, celelalte vase ajungând cu bine la Viena. Datorită eruditului ofiţer, care a copiat textul tuturor inscripţiilor cu mare grijă, nu s-a pierdut nimic.”

Mărturii despre vestigii şi monede romane furate şi vândute de localnici
„M. J. Ackner (1782-1862) este primul care începe săpături arheologice la Sarmizegetusa publicându-şi rezultatele într-o manieră „quasi-ştiinţifică”, descoperind undeva, în interiorul oraşului, un nou mozaic aflat într-o stare destul de proastă de conservare, având dimensiunile de 8,15 x 6,45 m şi reprezentând-o pe zeiţa Victoria înconjurată de amoraşi şi alte divinităţi. Locul acestei descoperiri nu se cunoaşte întrucât autorul săpăturii va reacoperi cu pământ mozaicul la încheierea lucrărilor şi nici nu ne-a lăsat nişte date concrete privind localizarea. Cu prilejul celei de-a doua vizite, din anul 1847, Ackner însoţit de J. F. Neigebaur şi de un colecţionar din Deva, Dr. A. Fodor, observa cu amărăciune dispariţia celor două mozaicuri şi distrugerile masive de la amfiteatrul oraşului. Cu prilejul acestor vizite atât lui Ackner, cât şi lui Neigebaur, numeroşi oameni din sat, chiar şi copii, le-au oferit „spre cumpărare mai multe monede romane de argint şi de bronz”. La începuturile secolului al XIX-lea ies la iveală, alături de mai vechile colecţii nobiliare de la Zam, Fărcădin, Sântămăria Orlea, Pâclişa altele noi, care cuprind şi materialele de la Sarmizegetusa, cum ar fi cele particulare ale lui J. Kemeny, P. Nopcsa, A. Várady, Dr. A. Fodor, M. J. Ackner, precum şi cele aparţinătoare Colegiului Reformat din Aiud şi cele de la Episcopia Lugojului. J. F. Neigebaur nota câteva piese ulpiene care au ajuns la Avrig, Sighişoara sau în alte părţi, conform aceluiaşi autor de mai sus. De asemenea, colonelul B. Popescu, farmacistul Löwi, medicii P. Mihuţ, L. Hosszu şi I. Mosolygó, cu toţii din Deva îşi formează mari colecţii de monede antice, dintre care numeroase aveau provenienţa Ulpia Traiana.”

Gica-Baestean

Primii paşi spre organizarea şi instituţionalizarea arheologiei româneşti
„Până unde a putut ajunge acest proces de hoţie generalizată?” „ Din fericire, distrugerea permanentă a Coloniei Dacica Sarmizegetusa a fost încetinită considerabil, prin înfiinţarea în anul 1880 la Deva a „Societăţii de Istorie şi Arheologie pentru Comitatul Hunedoara”, Asociaţia fiind şi fondatoarea Muzeului de Arheologie din Deva, ca urmare a săpăturilor întreprinse în capitala provincială între anii 1881-1893. Pe lângă localnicii hunedoreni Societatea a avut importanţi membri onorifici, printre care s-au numărat, George Bariţiu, membru al Academiei Române; dr. Desideriu Csanki, de la Arhiva Naţională din Budapesta; dr. Carol Torma, profesor la Universitatea din Cluj, apoi Budapesta, iar din anul 1882 membru al Academiei Române sau ministru al Cultelor şi Învăţământului la Budapesta; profesorii Iuliu Jung şi Otto Keller, de la Universitatea din Praga; romancierul Jokai Mór; dr. Francisc Zimmermann, de la Arhiva Săsească din Sibiu, etc.”

Valeriu Ioan

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

Citește și...

Afacerea Masca!

Nu degeaba se zice că pe vreme de război și pandemie se fac cele mai babane afaceri. Bine, nu le face omul de rând,...

Resetarea presei, extremă urgență

Din clipa în care încrederea publicului în presă intră în declin, nu mai există, practic, șansa unui guvern de a se sprijini pe un...

Dezvoltarea orașului Livada și bunăstarea locuitorilor, obiectivul principal al conducerii orașului

Primele luni ale lui 2020 găsește primăria din Livada cu o activitate prolifică pe mai multe paliere, investițiile fiind complexe și menite să dezvolte...

Adrian Ștef: ”Voi cere ca subprefecții ALDE să-și prezinte demisia!”

Invitat joi seara în cadrul emisiunii Actualitatea sătmăreană de la Nord Vest TV, fostul președinte al Consiliului județean Satu Mare, Adrian Ștef a declarat...

Câinele Athos, spaima contrabandiștilor. O nouă captură

Poliţiştii de frontieră din cadrul I.T.P.F. Sighetu Marmației au descoperit și confiscat, în urma unor acțiuni specifice desfăşurate în zona de competenţă, 1.000 pachete...