De-a lungul existenţei noastre avem parte de numeroase situaţii de viaţă la care de multe ori nu găsim o explicaţie ştiinţifică sau o tălmăcire teologică. Printre noi trăiesc oameni care au menirea de a transmite anumite semnale de alarmă semenilor aflaţi în faţa unui potenţial pericol. Primim nişte avertismente, care pe moment le conştientizăm, iar mai apoi le dăm uitării şi mergem pe acelaşi drum al vieţii cu ignoranţa noastră cea de toate zilele. Uneori şi prin intermediul viselor ne sunt anticipate anumite evenimente plăcute sau neplăcute. Proverbele, zicătorile, cuvintele înţelepte ale lui Solomon, Înţelepciunea lui Iisus Sirah şi chiar psalmii lui David nu sunt altceva, cred eu, decât jaloanele şi reţetele necesare pentru şlefuirea spirituală a omului. Dacă analizăm retrospectiv evoluţia spirituală a comportamentului uman, putem remarca faptul că am evoluat foarte puţin din punct de vedere moral. Observatorii umanităţii au reuşit să surprindă dramatismul vieţii umane, care iese din sfera înţelepciunii şi a credinţei în Dumnezeu, în romane, poezii, piese de teatru etc. Dar toate acestea nu ne-au impresionat în mod fericit pentru a ne şlefui din punct de vedere moral şi spiritual. Omul este în continuare sclavul celui mai de temut duşman al său – egoismul. La acest egoism se adaugă goana după bani, după avere şi plăcerile pământene. Iisus Hristos îi spune, de exemplu, bogatului să-şi vândă întreaga sa avere şi să o dea săracilor…, nu de alta, dar un credincios nu poate sluji şi la Dumnezeu şi la Mamona. Bogatul nostru era duplicitar…Asta nu înseamnă că nu trebuie să muncim şi să înmulţim talantul, dar partea materială nu trebuie să depăşească iubirea pentru Dumnezeu, să nu devenim sclavii banilor şi ai materialităţii lumii. În plan evolutiv, ne-am perfecţionat mijloacele de luptă pentru a ne proteja interesele, iar confruntările sunt crâncene pe câmpul de luptă psihologic. Am înlocuit sabia, arcul cu săgeţi….cu cele mai sofisticate arme fie ele de natură materială sau psihologică. Proverbele nu sunt altceva decât nişte semnale de alarmă pe care unii dintre noi le declanşează pentru a preveni sau pentru a confirma că nu ne aflăm pe drumul cel drept, curat şi dezinteresat al desăvârşirii spirituale. De exemplu, în lecţiile oferite de Iisus Sirah, din biblie, se poate citi…,găsim de fapt, ca şi în artele marţiale, mijloacele necesare şi suficiente pentru a ne putea apăra de Rău, dar, mai ales, pentru a putea identifica Răul.
Au fost odată doi vecini, care aveau proprietăţile unul lângă altul. Grădinile lor erau despărţite de un gard. Au trăit ei în pace ani şi ani de zile, dar, din întîmplare, într-o zi în gardul vecinului Ion a apărut o gaură. Prin această gaură, găinile vecinului intrau pe proprietatea vecinului Vasile şi-i deranjau straturile de legume. Vecinul Vasile, într-una din zile i se adresă vecinului Ion, cu bunăvoinţă, şi-i spuse:
– Vecine Ion, nu te supăra că te opresc din lucru. Uite, în gardul tău a apărut o gaură, iar prin ea găinile tale intră în grădina mea şi-mi deranjează straturile cu legume. Te rog să repari gardul.
– Bine, vecine Vasile. Am să-l repar. Nu-ţi mai face probleme. A trecut o zi, două, trei, dar vecinul Ion nu s-a sinchisit să repare gardul. Vecinul Vasile, într-o primă fază s-a supărat foarte tare şi vroia să ia nişte măsuri drastice. Dar a trecut peste acest moment dificil şi s-a gândit în felul următor. Măi, îşi zise el în sinea lui, dacă mă voi certa cu vecinul Ion, n-o să mă uite toată viaţa. Dacă o să-l bat, o să ajungem la poliţie, o să plătesc amendă şi poate nu mă va ierta niciodată. Dacă o să-l dau în judecată, va trebui să umblăm pe la tribunal, să plătim avocaţi…În cele din urmă, Vasile luă următoarea decizie. În ziua următoare, se duse la gardul lui Ion şi-l strigă:
– Vecine Ion, vino te rog până la gard că am să-ţi dau ceva.
– Da, vecine Vasile, ce s-a întâmplat ?
– Uite, găinile tale s-au ouat la mine, aşa că m-am gândit să-ţi aduc ouăle. Şi-i întinse vecinului trei ouă. Acesta s-a bucurat foarte tare şi l-a apreciat pe vecinul Vasile pentru acest gest de omenie, dar gardul a rămas tot la fel. Vecinul Ion nu avea de unde să ştie că vecinul Vasile i-a dat din ouăle lui şi nicidecum găinile nu se ouaseră în grădina lui. Următoarele două zile, vecinul Vasile îi mai dădu câte şase ouă, de la găinile lui, vecinului Ion…După aceea, vecinul Vasile nu i-a mai dat nici un ou vecinului Ion. După vreo două zile, vecinul Ion se gândi în sinea lui: „ Măi, vecinul ăsta Vasile s-a şmecherit. Cred că îşi însuşeşte el ouăle găinilor mele, din moment ce nu mi-a mai dat nici un ou. Ia să repar eu gardul, să nu mai meargă găinile în grădina lui. În acest fel, găinile se vor oua acasă”.
Aşadar, vecinul Ion a reparat gardul, iar vecinul Vasile zâmbea fericit. El a găsit această soluţie inteligentă şi a rezolvat un potenţial conflict interuman, care s-ar fi putut solda chiar cu victime omeneşti.
„ FERICIŢI FĂCĂTORII DE PACE, CĂ ACEIA FIII LUI DUMNEZEU SE VOR CHEMA“.
Dumitru Ţimerman