În ultimii ani a crescut îngrijorarea în rândul populaţiei în ceea ce priveşte accidentele vasculare cerebrale, ciroza, cancerul de colon, diabetul zaharat, cancerul de prostată, conţinutul îndoielnic al ingredientelor pe care le găsim în alimente şi consumul antibioticelor. Celebrele E-uri şi antibioticele au devenit subiecte de discuţie în aproape toate mediile de existenţă ale omului. În ţările civilizate, care au cât de cât un control sever în ceea ce priveşte alimentele, specialiştii în domeniu au pretins producătorilor să scrie pe etichete inclusiv dacă produsul respectiv a fost modificat sau nu genetic. Supervizarea alimentelor care ajung pe piaţă este destul de exigentă pentru a proteja consumatorul.
Dacă în urmă cu 40 de ani nu existau pe la noi astfel de temeri, astăzi oamenii încep să discute tot mai mult de aceste afecţiuni, care se finalizează cu decesul celor dragi. Îngrijorător rămâne fapul că protejarea populaţiei este deficitară din acest punct de vedere. Medicii de bună credinţă ne avertizează, cu diverse ocazii, că sănătatea noastră depinde în mare măsură de ceea ce mâncăm şi bem pentru a ne stâmpăra setea. Încrederea în alimentele mileniului trei este anihilată de multe ori de aspectul atractiv al ambalajului, gustul şi preţul accesibil al produselor, fără să mai verificăm eticheta.
Produsele contrafăcute răspândite pe piaţă sunt greu de controlat, iar personalul de specialitate este mic în comparaţie cu volumul de muncă existent. Modificările genetice ale produselor, consumul execesiv de antibiotice şi medicamente au condus la crearea unor viruşi rezistenţi, care au devenit adevăraţi monştri pentru organismul uman. Din cauza acestui mod de viaţă modern, imunitatea organismului a scăzut peste măsură, iar vulnerabilitatea acestuia a atins cote de neimaginat altădată în confruntările medicale ale doctorilor de specialitate. Cercetarea din domeniul medical nu poate ţine pasul cu diversitatea modificărilor la care au ajuns viruşii din cauza substanţelor chimice execesive din alimente, care distrug celulele sănătoase.
Un medic cu experienţă din Satu Mare, ajuns la vârsta senectuţii, spunea într-una din zilele trecute despre faptul că medicina actuală, în foarte multe situaţii, nu mai corespunde în mare parte cu noile afecţiuni şi modificări ale viruşilor. Nu există întotdeauna o medicamentaţie adecvată pentru noile provocări medicale iscate de lipsa de control a supraproducţiei alimentelor şi băuturilor contrafăcute pentru maximizarea profiturilor. Prietenii noştri, rudeniile, fraţii şi surorile vorbesc tot mai mult de produsele naturale, care sunt căutate mai ceva ca o comoară. A devenit o mândrie la casa omului să-ţi serveşti oaspetele cu un produs natural: o pâine de casă, un măr ecologic, un pahar de vin din struguri de la bunica din grădină, legume crescute într-un pământ fertilizat cu gunoi de grajd etc. Starea de sănătate a naţiunii este pândită de aceşti duşmani ai sănătăţii pe care nu-i vedem, nu ştim sau nu învăţăm cum să ne apărăm de ei, îi ignorăm, iar, în final, ne trezim cu una din bolile mortale, care n-au leac în mileniul trei. „Toţi suntem datori cu o moarte ! – spunea o doamnă, care şi-a pierdut soţul în momentul în care acesta avea doar 38 de ani, din cauza unui cancer de colon. Important ar fi ca noi să murim la vârste înaintate după ce ne-am încheiat misiunea de părinţi şi chiar de bunici!”.
Poate că ar trebui regândit sistemul de apărare şi de luptă împotriva acestor boli nevindecabile, să ne regândim modul de viaţă în ceea ce priveşte alimentaţia, regândită strategia sănătăţii pe considerentul că este „ mai uşor să previi decât să tratezi ! “. Cel mai dureros este momentul în care asişti la înmormântări unde părinţii trebuie să-şi îngroape copiii decedaţi la vârste fragede, în puterea tinereţii sau a maturităţii. Lacrimile acelea amare se transformă de fiecare dată, la marginea gropii din cimitir, în cele mai mari semnale de alarmă adresate tuturor acelora care sunt responsabili de această luptă continuă împotriva duşmanilor nevăzuţi ai sănătăţii mileniului trei.
Dumitru Ţimerman