Se spune că, după încheierea oricărui tip de război apare un duşman şi mai de temut: profitorul. După „Involuţia” – cum i se mai spune în popor – din dramaticul decembrie 89, profitorii s-au înmulţit ca şi „ciupercile după ploaie”. Profilul profitorului este foarte variat, imprevizibil, mascat şi controversat. Acesta este ca un cameleon, care-şi schimbă „culoarea” în funcţie de victima pe care urmează să o exploateze, să o ameţească de cap, până la disperare, aşa cum fac anumite insecte pentru a-şi putea devora victimele. Cu dibăcie şi aleasă îmbrăcăminte, cu un limbaj dulce, ademenitor, profitorul ştie cum să-şi atragă credulii, de pe urma cărora să-şi poate întregi profiturile. El, profitorul, „gentlemenul” închipuit, ca şi „bolnavul închipuit” de Moliere, ştie să se folosească de toate mijloacele pentru a-şi atinge scopurile meschine, mârşave şi teatrale. Profitorul se foloseşte de tine, cum s-ar folosi cucul de păsările nevinovate, care le clocesc ouăle, iar apoi le cresc puii.
Profitorii sunt fiinţe extrem de abile, care ştiu să se folosească de inteligenţa ta, de experienţa pe care tu ai acumulat-o după ani şi ani de studii şi experienţe profesionale. Se folosesc de loialitatea ta, de sinceritatea pe care o manifeşti în diferite ocazii, de ideile tale pe care, tu, cu generozitate infantilă le donezi ca pe nişte ofrande, unei presupuse prietenii pe care o ai cu profitorul. Prof.univ. dr. AFILICĂ GANCI, unul dintre profesorii mei de suflet de la Bucureşti, ne-a spus la un seminar:“O idee scoasă în stradă, nu mai are nicio valoare! “. Profitorii sunt pe fază. Ei se hrănesc ca nişte “dinozauri” din valoroasele tale idei, pe care le emiţi, cu gândul că societatea va beneficia de rezultatele gândirii tale. Nu! Profitorii sunt nemiloşi, se gândesc numai la ei, într-o societate controversată şi imprevizibilă, şi ne promit că ne vor da “miere şi lapte”. Ei râd în faţa naţiunii, naţiune care ştie că povestea FERMA ANIMALELOR, scrisă de George Orwell, este mai actuală ca oricând în plăpânda noastră democraţie.
Mai nou, profitorii, incapabili să-şi rezolve singuri problemele lor, se linguşesc pe lângă oamenii care gândesc, pentru a afla soluţiile eficiente la anumite probleme, iar după aceea merg, fuga-fuguţa, la şeful profitorilor şi se laudă cu tot ceea ce tu ai gândit, ca şi cum ar fi meritul lor, prietene de pretutindeni. Aşa s-a născut şi zicala: “Spune-mi ce gândeşti, ca să ştiu ce să spun mai departe“. Profitorul este ca o iederă, se infiltrează peste tot, nu are scrupule, nu are suflet, nu plânge niciodată pentru aproapele lui, iar unii semeni de-ai nostri, care le-au dibuit strategia, spun: “ Păi, ăla ar vinde-o şi pe mămica lui, numai să-şi atingă scopurile profitabile ! “.
“ E pur si mouve – Şi totuşi se mişcă – “cuvinte rostite de Galilei, care a proclamat că pământul se învârteşte… . Aşa se mişcă şi profitorii, care sunt agreaţi în lupta pentru supravieţuire într-o societate, care navighează în derivă pe oceanele vieţii. Profitorii se bucură de un anumit respect în faţa celor de teapa lor. Puterea lor constă în bani, motiv pentru care îşi permit chiar să te ameninţe, în momentul când le-ai descoperit dosul de struţ, care stă cu capul în nisip. Ba îţi ameninţă şi familia, dragă, în sensul că nimeni din societate nu poate să le ţină piept. Ei sunt infailibili, puternici şi aroganţi, pentru că dumnealor ştiu că nimeni nu are curajul să se pună cu ei. Oile, adică oamenii de bine, cu frică de bunul Dumnezeu, ştiu acest lucru, dar nu se dedau la niciun fel de compromis pentru a riposta vehement împotriva acestor păianjeni, care sufocă societatea, cu plasele lor lipicioase. Există formule în acest sens, pe care oamenii inteligenţi le aplică pentru a putea supravieţui, atât ei cât şi familiile lor: “ Lasă-mă, să te las ! “ sau:“ Dacă vrei să trăieşti, lasă-i pe alţii să moară “.
În alte situaţii, stimaţi creştini, profitorii încearcă să vă dea elegant la o parte, pentru a-şi atinge ei scopurile meschine, deşi ei sunt îmbuibaţi cu preaplinul averii lor. Nu vor să mai ştie de tine, de parcă ei ar mânca o supă cu două linguri deodată şi-ar dormi în două paturi în acelaşi timp sau ar conduce două autoturisme concomitent… poate, în lumea virtuală. Profitorii sunt nesătui, avari, egoişti şi ameninţători pentru oricine care încearcă să-i conştientizeze sau să le dezvăluie demersurile viclene. Pentru a-şi atinge ţelurile lor diabolice, se folosesc uneori de numele tău, de onoarea ta, de seriozitatea şi probitatea ta morală. În acest fel, nu-ţi mai rămân datori, iar tu nici măcar nu ştii că s-au folosit de munca ta de ani şi ani de zile. Dacă tu, omule, ai aflat că profitorul sau profitorii au abuzat de numele tău, îţi este frică să ripostezi, să dai replicile cuvenite, pentru că doreşti să menţii pacea. Te resemnezi, ca un miel, ca un viţel, ca un iepure…, care este sacrificat pe altarul fricii. Sclavia nu a fost abolită în totalitate! Ea a luat alte forme, pe care profitorii au reuşit să le modernizeze de-a lungul ultimilor ani. “ Lucrăm ca şi negrii pe plantaţie ! “ – spun oropsiţii soartei – pentru câţiva bănuţi, pentru a ne putea plăti dările, cheltuielile lunare şi, eventual, datoria faţă de bancă. Profitorii exploatează şi acest aspect al existenţei umane. Mai există câte-un curajos care exclamă: “ La noi, ca la nimenea ! “.
Nu de alta, doar dv. cunoaşteţi povestea cu MUSCA PE CĂCIULĂ… Nu care cumva, să vă daţi de gol ! Şi să daţi vina pe mine, nevrednicul, robul lui Dumnezeu, pentru că de multe ori: “ Nu ştie bărbatu’ ce ştie satu’“, adică întreaga ţară.
DUMITRU Ţimerman